Naționala de amatori

Suntem în stare să-l invidiem până la înjurătură pe cel care ia potul cel mare la loto. Fiindcă nu-i detectăm nici un merit în plus față de noi, ceilalți. Totuși, când vine vorba despre cineva hărăzit cu adevărat, încercăm sentimente alese. Nu cred că e cineva care să nu fi simțit simpatie, poate și mândrie deopotrivă, pentru acel Costel, zidarul înzestrat cu voce divină. Mergând pe aceeași idee, oare câți “Pavarotti” ai balonului nu se afirmă decât prin curtea școlii pentru că n-au avut oportunități sau n-au știut să profite de ele?! Dacă la concursul din Spania s-au prezentat la preselecție câteva mii de candidați, cred că de același succes s-ar bucura și un concurs similar axat pe ideea alcătuirii unei echipe de fotbal constituită din tineri peste 20 de ani care să nu fie jucători activi la nici o echipă și eventual nici să fi avut contract de jucători profesioniști vreodată. Televiziunile noastre cumpără tipare de reality show de peste ocean, în timp ce ideile creativilor noștri scot la iveală concursurile răcnite ale lui Dan Negru. La ce audiență are fotbalul, ceva în genul “Vreau să fiu mare”, dar cu tineri peste 20 de ani, ar putea însemna o lovitură, asta pe lângă faptul că ar putea scoate la lumină măcar unul sau două diamante în stare brută. Punctul de plecare l-ar constitui o asociere între un club și o televiziune. Dacă niște oameni cu imaginație s-ar strânge la o bere ar putea concepe un proiect viabil. Eu îmi imaginez o jumătate de sezon cu regim de semicantonament, un lot complet de 18-21 de jucători și un antrenor tot neprofesionist, eventual specialistul Gazetei care s-ar putea afirma în mod concret laolaltă cu echipa condusă de el (asta ar însemna ca ideea să fie adoptată de un anumit trust media). Pe lângă antrenamente, în fiecare săptămână s-ar susține meciuri amicale cu echipe din primele două ligi sau chiar reprezentative de juniori și națională de tineret dacă sunt atrași și niște federali în proiect. La final, clubul responsabil cu logistica ar avea prima opțiune de a propune câte contracte profesioniste consideră unor jucători, dar sunt convins că nici ceilalți n-ar rămâne neofertați de alte cluburi. Dar deocamdată să-i ținem pumnii tenorului nostru. Zi-le, Costelinho!