Realegerea Nașului a stîrnit mai multe valuri în presă decît toată bălmăjeala politicalelor din ultima săptămînă. Gazetele s-au străduit să afle titluri cît mai contondente și mai hazoase, pe zidurile Federației au apărut (z)grafitti acre, președintele României s-a amestecat nepermis în ciorba alegerilor, declarînd rezultatul „o veste proastă”, iar posturile TV au acordat tărășeniei mai multe minute decît gripei aviare + greva profesorilor la un loc. Acum, la spartul tîrgului, iată și poziția noastră: ne luăm permisiunea să considerăm ambele soluții puse la vot ca prea puțin favorabile destinelor celui mai iubit sport. Și Mircea Sandu, și Gică Popescu, aparțin, într-un fel sau altul, „sistemului ticăloșit” al fotbalului mioritic. Amîndoi sunt la fel de breji. Am comentat pe vremuri, la radio și TV, meciuri în care juca Sandu. În teren era rău, pricinos și scandalagiu. Îndelungata experiență de conducere (nu-i poate fi contestată!) i-a pretins cizelarea comportamentului și însușirea unor maniere de „lume bună”, utile și-n manipularea cu mănuși a votanților, ca și-n relațiile internaționale pe care a știut să le folosească mereu în favoarea sa. Prin contrast, Popescu juca elegant și faulta discret, cu „maneră”. A trebuit și el să-și modifice datele prestației fotbalistice, odată cu intrarea în cursa electorală, însușindu-și răutate evidentă și învățînd din mers tactica „captatio benevolentiae” cu orice preț. Aș zice că, în meciul dintre meritele și scăderile lui Sandu, rezultatul este egal (ca să nu spun nul). Nu trebuie uitat că a patronat 4 calificări la turneele finale cu echipa națională, că a adus Campionatul European de tineret la București, că a ctitorit Casa Fotbalului și Academia de la Mogoșoaia, că a știut să-și apropie boșii ce diriguiesc fotbalul internațional. Dar nici nu putem ignora faptul că a ratat alte 4 calificări, că juniorii au realizat doar contra-performanțe (unde-s cele trei centre zonale promise?), că Naționala a fost nevoită să joace în orezării demne de lumea a treia și că arbitrajele nu-s mai credibile după înlăturarea brutală a lui Crăciunescu. Lui Gică îi strălucește pe frunte mai ales coroana totalului (de invidiat) selecțiilor la Națională. Nu-i destul. Așa după cum un actor formidabil nu-i obligatoriu să fie și bun director de teatru, ori un mecanic de locomotivă iscusit, ministru al transporturilor, nici prestația unui jucător în teren nu-i temei absolut pentru promovarea în fruntea Federației. Una-i să-l deposedezi „curat” pe (să zicem) Ronaldinho, alta-i să reconstruiești în plan administrativ-conceptual-credibil un fotbal aflat în găleată – cu atît mai mult cu cît ai activat lungă vreme chiar în sistemul pe care astăzi îl combați. Iar cînd mai duci în spinare și povara amiciției cu clanul Becali… Așa că, persoana cu adevărat salvatoare ar fi fost, probabil, o a treia. Aș putea chiar avansa cîteva nume. N-o fac mai întîi din prudență și apoi pentru că, oricum, nu mai are rost. Decît în
cazul – mai știi? – alegerilor… anticipate. Sunt nevoit să-i dau dreptate deplină lui Băsescu: într-adevăr, vestea realegerii lui Sandu se cuvine rînduită printre cele proaste. Chiar foarte proaste, fiind născătoare de consecințe ce se întrevăd limpede. „Spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești” – glăsuiește o vorbă din popor. Măcar de ochii lumii, Nașul ar fi trebuit să nu se înhaite cu marii manipulatori, considerați unanim seniorii trișării în fotbalul românesc – știți bine la cine mă refer. N-a făcut-o și-o să-l coste. Apoi, sistemul electoral în sine este astfel construit încît să permită manipularea fără scrupule. Cîtă vreme votul doamnei Mihaela Giuca, reprezentanta Clubului „Building” (?!) Vînju Mare, cîntărește la fel cît acela al reprezentantului Clubului „Steaua”, orice aranjamente de culise devin și posibile, si probabile… Una peste alta, ne-am repricopsit cu Sandu. Vor urma, în buna tradiție a politicalelor noastre, represaliile. Sandu a pronosticat aproape exact numărul voturilor contra, deci, implicit, știa care-i sunt neprietenii. N-aș (de la Nașul) vrea sa fiu în situația lor! Adevărata validare a președintelui Federației n-o pot aduce însă decît rezultatele Naționalei și însănătoșirea generală a climatului în toate eșaloanele campionatului. Dacă dă Dumnezeu și revenim la onorabilitate meci de meci, iar Naționala ne va oferi plocon calificarea la Europene comentariile noastre pesimiste rămîn fără obiect. Și-am încălecat pe-o șea…
