Nașterea lui Hristos, Darul mai presus de daruri

De Crăciun, Dumnezeu-Tatăl Îl dăruiește lumii pe Dumnezeu-Fiul, Pruncul născut în ieslea Betleemului. Este ziua în care sărbătorim cel mai mare Dar pe care ni L-a făcut Dumnezeu de la creație, pe Domnul nostru Iisus Hristos. La sărbătoarea Nașterii Sale, Mântuitorul ne aduce darurile bogate ale credinței, nădejdii și dragostei, iar noi cântăm alături de îngeri „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Există pe pământ pace și bunăvoire pentru că Cuvântul lui Dumnezeu a luat trup, a devenit om, precum scrie Sfântul Ioan Teologul: „Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). De aceea în ziua Crăciunului slăvim iubirea lui Dumnezeu, Care Îl dăruiește lumii pe Fiul Său, Dumnezeu Cuvântul, și sărbătorim marea taină a unirii lui Dumnezeu și a omului, a firii celei dumnezeiești și a celei omenești. Domnul ia trup omenesc, fără să înceteze să fie Dumnezeu. Dacă primul Adam în rai a ieșit din mâna lui Dumnezeu în plenitudinea maturității, al doilea Adam, Hristos Domnul, intră în lume ca un copil slab, neajutorat, un nou-născut, care-și poate exprima dorințele numai prin lacrimi, având trebuință de îngrijire totală din partea mamei iubitoare. Copilul nu are nici putere, nici forță, însă tocmai în slăbiciunea sa el este împărat; în vulnerabilitatea sa consistă uimitoarea sa forță. Pruncul acestei peșteri îndepărtate din Betleem nu vrea să ne fie frică de El. El pătrunde în inimile noastre fără să ne înspăimânte, fără să dorească a ne da dovezi ale forței Sale, ale puterii Sale, ci doar cu iubire. El ni Se dăruiește nouă ca un Prunc și, în calitate de Prunc, noi nu putem decât să-L iubim la rândul nostru, să ne dăm pe noi Lui. Astfel Crăciunul este o sărbătoare a Pruncului Sfânt, care este Darul mai presus de daruri pe care îl face Dumnezeu-Tatăl lumii.
(Ziarul Lumina)