„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței….“ (Troparul Nașterii Domnului)
Evanghelia de la Vecernia sărbătorii Nașterii Domnului (Luca 2, 1-20) ne spune că vestea Nașterii lui Hristos, adusă păstorilor de la Betleem de îngerul Domnului, a fost însoțită de slava Domnului care a înconjurat pe păstori în timp ce îngerul a stat lângă ei (cf. Luca 2, 9). Așadar, vestea Nașterii Domnului se face deodată prin cuvânt ceresc și prin vedere cerească, pentru că Dumnezeu-Cuvântul, Cel nevăzut cu ochii trupești, necuprins cu mintea și neatins cu mâinile, Se face Om văzut cu ochii, ascultat cu urechile, înțeles cu mintea și atins cu mâinile. De ce? Pentru ca să ne dăruiască nouă oamenilor, limitați și trecători, slava Lui cea nemărginită și veșnică. Să ne ridice la sfințenia Lui pe noi, cei căzuți în păcat. Să ne dăruiască viață veșnică nouă, celor muritori. Să ne învețe ascultarea smerită și recunoștința față de Dumnezeu pe noi, cei neascultători și nerecunoscători. Stăpânul lumii Cel atotputernic și preaslăvit de îngeri S-a făcut Om sărac și slujitor smerit, pentru ca pe noi să ne elibereze din robia lăcomiei după cele materiale și din tirania orgoliului și a slavei deșarte.
Pruncul Iisus avea nevoie să fie crescut într-o familie, adică într-o stare a vieții binecuvântată de Dumnezeu
Sfânta Evanghelie după Matei (2, 1-12), care se citește în ziua de Crăciun, la Sfânta Liturghie, ne arată modul în care Mântuitorul Iisus Hristos, născut în peștera Betleemului, este cinstit de trei înțelepți, regi sau magi de la Răsărit. Acești magi sunt călăuziți de o stea minunată, neobișnuită, care îi conduce până în Iudeea, la Betleem. De asemenea, Evanghelia ne prezintă întâlnirea acestor trei magi cu regele Irod, care auzind că magii de la Răsărit au venit să se închine unui nou Împărat născut de curând, el și întreg Ierusalimul s-au tulburat. Această tulburare a lui Irod va culmina cu uciderea a patrusprezece mii de prunci din Betleem și împrejurimi, cu intenția de a ucide și pe Pruncul nou născut, pe Iisus. Însă, tot ceea ce este scris în Sfintele Evanghelii despre Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos conține o lumină sau o semnificație duhovnicească.
Locul unde Se naște Mântuitorul, modul în care El Se naște, felul în care El este primit de unii oameni și respins de alții, modul în care magii vin de la Răsărit călăuziți de o stea și se închină Pruncului Iisus, darurile pe care ei le oferă, totul are un înțeles duhovnicesc profund și ne descoperă lumina cunoștinței, adică lumina mântuirii și a sfințirii noastre în Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor.
Mântuitorul Iisus Hristos Se naște din Fecioară, fără tată pe pământ. Dreptul Iosif nu este tatăl Său după trup, ci tată adoptiv, pentru ca Maica Domnului să fie protejată de ocara publică, de vorba rea că ar fi născut un copil în afara căsătoriei. În același timp, dreptul Iosif este tatăl adoptiv al lui Iisus sau ocrotitor al Lui, pentru că și Pruncul Iisus, ca orice copil, avea nevoie atât de iubirea mamei, cât și de iubirea tatălui. El avea nevoie să fie crescut într-o familie, adică într-o stare a vieții binecuvântată de Dumnezeu.
Trebuie precizat, totuși, că nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este mai presus de fire și de înțelegere, adică neobișnuită, deși uneori Iisus este prezentat ca fiind copilul unei familii, adică fiul lui Iosif și al Mariei. Nașterea lui Hristos este mai presus de fire și mai presus de gândirea umană, pământească, întrucât Cel ce Se naște pe pământ din mamă fără tată este Fiul veșnic al lui Dumnezeu-Tatăl, Care Se naște veșnic din Tatăl Cel ceresc fără mamă. Prin această minune a zămislirii și a nașterii Mântuitorului Hristos ca Om de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria se leagă viața cerească spirituală cu viața pământească. Și anume, prin însăși nașterea după trup a lui Iisus Hristos se pune temelie pentru o nouă naștere, adică nașterea cea de sus sau nașterea de la Duhul Sfânt. Fiul lui Dumnezeu Se întrupează, devine Om, de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, pentru ca noi oamenii cei născuți din femeie să ne naștem din nou prin Duhul Sfânt, adică prin Botez. De altfel, până în secolul al IV-lea, sărbătoarea Nașterii Domnului era unită cu sărbătoarea Botezului Domnului, tocmai pentru că în însăși Nașterea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt și din femeie se pune început pentru nașterea duhovnicească a omului, dăruită prin Botezul în apă și în Duhul Sfânt, ca taină a înfierii omului prin har (cf. Ioan 1, 12).
Nimeni nu poate deveni om adevărat dacă nu a fost mai înainte copil
Mântuitorul Se întrupează și Se naște ca Om din femeie, din interiorul naturii umane, din pântecele Fecioarei, pentru că Dumnezeu dorește să înnoiască lumea din interiorul ei, cu acordul voinței omului și cu participarea deplină a omului la mântuirea sa. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos are loc numai după ce zămislirea Lui s-a făcut cu acordul liber al Maicii Domnului: „Fie mie după cuvântul tău“ (Luca 1, 38) – a spus Fecioara Maria din Nazaret, la Bunavestire, îngerului Gavriil. Astfel, nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este deodată lumina mântuirii omului și lumina libertății omului în relația sa cu Dumnezeu. Dumnezeu nu ne mântuiește împotriva voinței noastre, ci în conlucrare cu noi, din interiorul nostru, cu acordul voinței sufletului nostru. El nu dorește să fie doar un vizavi al nostru, ci El dorește să fie prezent în noi prin har, să fie Viața vieții noastre, să ne înnoiască și să ne lumineze din interior, să ne dăruiască arvuna vieții cerești veșnice, încă din timpul vieții noastre pământești, începând cu Taina Sfântului Botez.
De aceea, lumina cunoștinței despre care vorbește Troparul Nașterii Domnului este lumina care luminează ființa interioară a omului, cugetul și simțirea, sufletul și trupul, viața și activitatea sa.
Dar nașterea Mântuitorului Iisus Hristos din femeie mai are și alt înțeles, și anume, după cum odinioară prin femeie a venit în rai ispita păcatului ca neascultare, pentru că Eva a fost cea dintâi care s-a lăsat înșelată de diavol, acum, prin întruparea și nașterea lui Hristos, tot prin femeie vine și mântuirea, în înțelesul că Eva cea nouă, adică Fecioara Maria, naște pe Fiul lui Dumnezeu ca Om prin ascultare smerită, împlinind voia lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.
Mântuitorul Iisus Hristos vine în lume, nu ca un om matur de 30 sau 40 de ani, ci ca Prunc; El este Dumnezeu-Copilul, iar prin aceasta ni se arată taina Omului-Copil, și anume, nimeni nu poate deveni om adevărat dacă nu a fost mai înainte copil.
De ce? Pentru că, dacă cineva nu a fost copil, el nu a simțit și trăit deplin taina iubirii părintești. Astfel, tocmai prin nașterea Fiului lui Dumnezeu pe pământ ca Prunc sau Copil se descoperă taina iubirii părintești a lui Dumnezeu-Tatăl față de toți oamenii născuți din femeie ca prunci.
Taina Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos ne îndeamnă să iubim mai mult pe Dumnezeu și pe semenii noștri
Mântuitorul Iisus Hristos Se naște în peșteră, în interiorul pământului, ca să sfințească și pământul. El a venit în lume ca să sfințească nu numai sufletul și trupul omenesc, născându-se din Fecioara Maria, ci să sfințească și întreg universul. Mântuitorul nostru Iisus Hristos născut în peșteră este așezat apoi în iesle, pentru că ieslea are aici și un înțeles duhovnicesc. Proorocul Isaia zice: „Boul și asinul își cunosc stăpânul lor, dar Israel nu cunoaște pe Domnul său“ (Isaia 1, 3). Pornind de la această constatare a proorocului Isaia, foarte adesea în iconografia creștină, lângă ieslea unde S-a născut Mântuitorul, apar boul și asinul, care, deși sunt animale necuvântătoare, sunt mai ascultători față de stăpânul lor decât mulți oameni care uită adesea de Dumnezeu, Stăpânul lor, și nu mai iubesc pe semenii lor.
Însă, așezarea lui Iisus Hristos în iesle după nașterea Sa ca Prunc mai are și alt înțeles duhovnicesc, și anume: ieslea este locul unde animalele primesc hrana. În Sinaxarul sărbătorii Nașterii Domnului se spune că Mântuitorul S-a născut „în ieslea dobitoacelor ca pe noi oamenii de dobitocie să ne izbăvească“. Cu alte cuvinte, să ne învețe să nu trăim numai trupește, hrănindu-ne doar cu hrană din lumea pământească trecătoare, ci să ne hrănim și cu Dumnezeu-Cuvântul, Care S-a făcut Om, adică să ne hrănim și spiritual, cu înțelesurile duhovnicești ale Sfintei Evanghelii și cu prezența vieții și iubirii lui Hristos din Sfânta Euharistie. Deci, sfințirea omului prin hrănirea lui cu iubirea lui Dumnezeu-Omul, cu Trupul și Sângele lui Hristos din Sfânta Euharistie este înțelesul adânc al tainei punerii lui Hristos în iesle. De aceea, icoana Nașterii lui Hristos în peșteră se pictează la Proscomidiar, unde se pregătesc darurile pentru Sfânta Euharistie.
Mântuitorul Iisus Hristos este cinstit de magi, de oameni înțelepți veniți de la mari depărtări, de oameni necunoscuți, pentru ca Dumnezeu să dea o lecție celor cunoscuți, celor din aproape care nu L-au primit pe Iisus Hristos; nimeni dintre cei care erau de un neam cu El nu I-a adus daruri. Regele Iudeii, al patriei lui Iisus, căuta să-L omoare pe Prunc, dar alți regi, niște străini, I-au adus daruri. Prin această lucrare tainică, neașteptată, Sfânta Evanghelie a Nașterii Domnului ne arată că Dumnezeu dorește să facă din oameni îndepărtați oameni apropiați, să cheme și alte popoare la mântuire, nu doar pe poporul ales. Din străini Dumnezeu face prieteni și închinători ai lui Iisus, din pelerini veniți de departe Dumnezeu face mărturisitori apropiați ai dumnezeirii și împărăției Pruncului Iisus.
Darurile aduse de magi au și ele multe înțelesuri. Aurul este simbol împărătesc, semn al demnității împărătești. Tămâia Îl arată pe Prunc că va fi Mare Preot, care aduce jertfă lui Dumnezeu, fiind El însuși jertfă și jertfitor, iar smirna arată că Iisus va trece prin moarte, pentru a dărui oamenilor învierea și viața veșnică.
Deci iată cum, iubiți credincioși, luminile cunoștinței care strălucesc din Taina Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos ne îndeamnă să iubim mai mult pe Dumnezeu și pe semenii noștri.
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† DANIEL
Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei
și Dobrogei, Locțiitor
al Tronului Cezareei Capadociei și
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
