Reîntoarcerea lui Adrian Năstase la conducerea PSD, deși dosarele despre tonele lui de gresie din Tibet aduse fără taxe vamale pentru palatul din Zambaccian nici nu au reușit să ajungă încă la instanță (grație unei exemplare mobilizări la vârf, de la Adunarea Deputaților la Curtea Constituțională s-a decis că o chestiune juridică de atâta importanță nu poate fi încredințată vreunui judecător), ne oferă prilejul de a recapitula puțin un capitol puternic bruiat de media din acel timp: stenogramele PSD. Transcrise de pe casetă la departamentul Dorinei Mihăilescu de la guvern, stenogramele conducerii PSD (minus președintele Iliescu) au ajuns, pentru că fuseseră postate pe un server nesecurizat al guvernului, proprietate publică. În primele zile de zăpăceală au fost recunoscute ca autentice de Mircea Geoană într-o întâlnire cu ziariștii străini din București (vezi Ziua din 01 dec 2004), și de Viorel Hrebenciuc către “Adevărul”, ziar pe care încă îl controla. Stenogramele nu au fost niciodată prezentate pe larg la televiziune, deși sunt cel mai importat document despre puterea postcomunistă din România, și nimeni nu a fost vreodată investigat pentru conspirațiile de acolo, că noi trăim în România, nu în serialul american “Lege și ordine”. Dar ele înfățișau adevărate conspirații, contra statului de drept, contra independenței presei, a justiției, etc. Nu toți participanții aveau o contribuție egală, cel puțin nu la cuvânt (cum bine zicea Năstase pe una “S-a făcut ora șase, și am vorbit numai eu”). Oameni ca Mihai Tănăsescu, fostul ministru de finanțe, sau Sorin Oprescu nu par să fi contribuit vreodată cu altceva decât ca specialiști în zona lor. Dar oameni ca Miron Mitrea, Nicolae Văcăroiu sau Florin Georgescu, care, ca și Adrian Năstase sunt din nou pe firmamentul PSD nu s-au mărginit la atât. Florin Georgescu povestește, conform stenogramelor, că dădea telefoane disperate la Curtea de Conturi pentru a preveni transmiterea către instanțe a dosarelor inspectorilor de acolo, ca să nu ajungă în presă și să șifoneze imaginea partidului, și cerea lui Năstase să îl sune direct pe președintele Curții « să mai înceteze cu toate dosarele și toate constatările, numai eu știu câte telefoane dau pe sub el, pe acolo, … că dacă s-ar duce să verifice exercițiul financiar al anului 2002, el verifică pe domnul Mitrea, pe domnul cutare și mi-i găsește vinovați”.
Rodica Stănoiu, conform acelorași documente (publicate în volum integral de ziarul Ziua și postate și azi la http://www.romimpwatch.org/ro/newsPage.php?id_news=2023 ) se plânge că diverși oameni ai PSD sună direct pe președinții de tribunale, care, vorba aceea, sunt oameni serioși, puși de cine trebuie, deci nu e nevoie să se intervină la ei pe față, știu ei ce au de făcut. Miron Mitrea povestește cum recruta primari din opoziție și mai și aresta la ocazie “Satu-Mare l-am luat după alegeri și după aia l-am arestat, singurul primar arestat a fost….trebuia să dăm exemplu.”, tot Rodica Stănoiu povestește că dosarelor contra lui Băsescu li s-a dat „verde” în urma unei decizii politice, Năstase făcea ordine la TVR, inclusiv la emisiunile de divertisment (să nu mai fie invitat actorul Iureș, că l-a susținut pe Constantinescu), și făcea liste de analiști politici supuși lui pe care să îi introducă la televiziuni.
În orice stat de drept, procuratura s-ar fi autosesizat la asemenea lucruri, care încalcă tone de legi în vigoare. La noi, a trebuit societatea civilă să facă o plângere în ianuarie 2005. Plângerea a ajuns la dl. procuror general Botoș, care a trimis-o prompt la DNA. Această manevră a fost complet nejustificată, DNA neanchetând decât cazuri pe baza legii anticorupție, unde trebuie să probezi folos material al celui implicat (cu prejudiciu pentru bugetul statului de 100 000 euro). Or, Florin Georgescu nu avea folos material direct că îl ajuta pe colegul Mitrea să scape de control, nici Rodica Stănoiu că făcea dosare la ordin, aceste cazuri erau penale fără să fie de corupție. Morar ar fi trebuit să trimită dosarul înapoi lui Ilie Botoș, procurorul general și un om al găștii stenogramelor (ofițer, în plus), dar nu a mai avut curaj să o facă și toată povestea s-a îngropat rușinos.
Iată că se întorc eroii stenogramelor, deocamdată la partid, mâine poate la guvernare. Între Adrian Năstase și Ion Iliescu, Mircea Geoană, care nici el nu zicea nimic scandalos în stenograme, părea un fel de moderator de mâna a doua la ultimul Consiliu Național al PSD de vinerea trecută. E clar că așa zișii reformiști din PSD se mai țin în două șuruburi. Dacă liberalii reușesc să închidă DNA, cum tot încearcă, chiar că Năstase și Mitrea își pot relua activitatea liniștiți. Dl. Iliescu nu va fi un obstacol, el e fericit să arbitreze între Geoană și Năstase, și pesediștii care vor să scape de el vor trebuie să aștepte să moară, cum era cu Ceaușescu pe vremuri. Nu se va retrage niciodată. Nici la schimbarea de generații nu am mari nădejdi. Exclus din PRM, Andrei Iucinu, fiul jurnalistului Dumitru Tinu pe care l-a deshumat cu public ca să dovedească că fost asasinat să-și mai facă puțină publicitate, se pregătește să anunțe un transfer în masă a tinerilor peremei la organizația similară a PSD. E vorba de băieții care țipau la condamnarea comunismului în Parlament. Halal!
Nu știu dacă vor fi alegeri în 2008, că nu mă conving ariile PSD despre anticipate, iar liberalii nu vor nici un fel de alegeri. Dar dacă vor fi, votanții să urmărească personajele stenogramelor. Adesea spunem că nu există transparență a votului, și vrem vot uninominal, ca să știm pe cine votăm. Nimic nu e mai transparent ca stenogramele PSD și dacă nimeni nu plătește nici un cost electoral pentru ele înseamnă că votanții din România merită să fie guvernați de asemenea oameni.
