Conducerea Camerei Deputaților a aprobat, luni, solicitarea deputatului Adrian Năstase de a i se da o copie a cererii Parchetului privind avizarea urmăririi sale penale pentru faptele din dosarul referitor la Ioan Melinescu, pentru a vedea dacă nu se bazează pe probe deja declarate nule. „Am aprobat o solicitare din partea domnului deputat Adrian Năstase pentru a-i fi pusă la dispoziție cererea pe care Parchetul a înaintat-o Biroului Permanent (BP) cu privire la începerea urmăririi penale pentru domnia sa. Pe baza deciziei Curții Constituționale, acele acte sunt nule și a cerut să i se pună la dispoziție cererea pe care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație a înaintat-o și am transmis-o către Biroul Permanent”, a susținut secretarul Camerei Valeriu Zgonea.
„Subsemnatul Adrian Năstase vă adresez rugămintea să supuneți aprobării Biroului Permanent cererea de a mi se comunica o copie după sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, joi, 31 iulie, Camerei Deputaților pentru declanșarea procedurilor de urmărire penală față de mine într-un dosar DNA în care aș putea fi cercetat pentru dare de mită”, se arată în solicitarea adresată de Năstase conducerii Camerei.
Năstase a citat în cererea sa un comunicat de presă transmis de Parchet potrivit căruia „procurorul general al Parchetului ICCJ, sesizat prin referate transmise la data de 29 iulie de către DNA, a solicitat Camerei Deputaților declanșarea procedurilor pentru formularea cererii de urmărire penală față de Adrian Năstase, în dosarul 227/P/2006 al DNA”.
Deputatul PSD a apreciat că, potrivit Parchetului, pentru începerea urmăririi penale este necesar avizul Camerei Deputaților întrucât, la data săvârșirii faptelor cu care au fost sesizate organele de urmărire penală, avea calitatea de prim-ministru, iar în prezent este deputat.
El a informat că ICCJ a constatat și s-a pronunțat în sensul că modul de sesizare a instanței a încălcat normele constituționale, dispunând nulitatea actelor de procedură penală efectuate în faza de urmărire penală.
„În aceste condiții, îmi este foarte geru să apreciez asupra faptelor pentru care se solicită avizul de urmărire penală, dacă probele care se pretind că ar sta la baza solicitării sunt cele care au fost administrate în etapa actelor premergătoare și dacă în această cauză s-au efectuat în mod direct probe sau au fost atașate probe din alte dosare, acte procedurale, constatate nule de către ICCJ”, a conchis Năstase.
Potrivit procurorilor anticorupție, în acest dosar Năstase este acuzat de dare de mită, constând în aceea că, în baza unei înțelegeri anterioare cu Ioan Melinescu, ar fi susținut și determinat emiterea HG 1399/30.12.2000, semnând-o în calitate de prim-ministru, prin care Melinescu a fost numit în funcția de președinte al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, pentru a-l determina pe acesta să facă un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu și un act contrar acestor îndatoriri, în scopul de a asigura clasarea unei lucrări ce o viza pe Dana Năstase și a intra în posesia lucrării.
Anchetatorii susțin că, în cursul lunii noiembrie 2000, Ioan Melinescu, în acea perioadă membru al plenului Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, l-ar fi contactat, cu sprijinul denunțătorului și al învinuitului Ristea Priboi, pe deputatul Adrian Năstase, căruia i-a comunicat că, în cadrul instituției în care își desfășura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 de dolari, într-un cont deschis la Creditanstalt Austria – actualmente HVB Bank – având ca titular pe Daniela Năstase, soția fostului premier PSD.
Astfel, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară. Năstase s-ar fi declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmărește această finalitate; în consecință, Melinescu i-ar fi promis lui fostului premier că-i va face „cadou” dosarul respectiv, opinând, totodată, că președinte de atunci al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Cucu Adrian, ar trebui schimbat din funcție, întrucât intenționa să informeze Parchetul referitor la lucrarea menționată.
„După numirea, la data de 28.12.2000, în funcția de prim-ministru al Guvernului României, Năstase Adrian a determinat, în prima ședință de guvern, emiterea H.G. nr.1399/30.12.2000, pe care a semnat-o în calitate de prim-ministru. Prin respectiva hotărâre a fost numit în funcția de președinte al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor Melinescu Ioan, fiind revocat fostul președinte Cucu Adrian, precum și unul dintre membrii Plenului (care se ocupa de coordonarea verificărilor legate de proveniența și circumstanțele depunerii sumei de 400.000 de dolari în contul Danielei Năstase)”, informa, în 31 mai, 2007, Direcția Națională Anticorupție.
Ca urmare a numirii în această funcție, abuzând de prerogativele ce-i erau conferite, precum și de lipsa unor reglementări stricte cu privire la circuitul lucrărilor în cadrul Oficiului, Melinescu ar fi „sustras lucrarea nr. S3439/1999 (care o viza pe Năstase Daniela), și a înmânat-o, în prezența denunțătorului, lui Priboi Ristea, consilier al primului ministru Năstase Adrian, cu scopul de a-i fi remisă acestuia din urmă”.
„Cercetările efectuate în cauză au relevat că întrevederile și discuțiile purtate între învinuiții Melinescu Ioan, Priboi Ristea și Năstase Adrian, la care a participat și denunțătorul s-au desfășurat fie în biroul lui Priboi Ristea, fie la cabinetul lui Năstase Adrian. Probatoriul a arătat că verificările cu privire la proveniența sumei de 400.000 de dolari ajunsă în contul Danielei Năstase, efectuate de ONPCSB (sub coordonarea acelui membru al plenului care avea sa fie demis prin HG de Năstase Adrian) au stabilit că veniturile nu justificau suma depusă. Circumstanțele depunerii sumei de 400.000 de dolari de către o altă persoană, în contul Danielei Năstase și justificarea provenienței acestor bani și a scopului plății au ridicat semne de întrebare cu privire la legalitatea tranzacției. Conform unui contract de vânzare-cumpărare anexat de către depunător reieșea că suma de 400.000 de dolari, depusă în numerar, provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri și a altor bunuri de valoare de către mătușa Danielei Năstase, pe nume Cernasov Tamara care avea împuternicire în contul personal al Danielei Năstase deschis la Bank Austria Creditanstalt”, mai preciza DNA.
Conform acestui document, s-ar presupune că 11 tablouri semnate de pictori ca Tonitza, Baba, Rousseau, Iser, Popescu, Băncilă, Baraschi, Vermont, 3 manuscrise englezești pe pergament din perioada 1784-1827, vase Doum Nancy și Lalique, obiecte valoroase de mobilier și 30 piese bijuterii aur totalizând cca. 600 grame s-au aflat în apartamentul de bloc al Tamarei Cernasov, în vârstă de 91 de ani, care locuia singură. Dovezi certe că aceste bunuri s-au aflat în posesia și proprietatea vânzătoarei nu există însă, întrucât aceasta nu a prezentat notarului public niciun document care să ateste dobândirea bunurilor respective, ci numai o declarație de bună credință.
La data de 18 ianuarie 2006, Oficiul a sesizat organele de urmărire penală cu privire la dispariția lucrării nr. S3439/1999.
Dosarul a fost trimis spre judecare la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a decis restituirea la DNA, întrucât actele sunt nule în lipsa avizului din partea Camerei Deputaților de cercetare a lui Adrian Năstase, fost prim-ministru și actual deputat. Acest aviz a fost impus de Curtea Constituțională, care a costatat neconstituționalitatea prevederilor referitoare la cercetarea foștilor miniștri, care nu ar beneficia de tratament egal cu cei aflați în exercițiul funcției și care au și calitate de parlamentari, fiind protejați de imunitate.
Procurorii DNA au dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de învinuitul Ristea Priboi, fost deputat în perioada 2000-2004, pentru complicitate la luare de mită și complicitate la dare de mită.
