Năstase, deja presat de timp, dar condamnat încă la răbdare

Adrian Năstase se confruntă, la numai patru luni de la debarcarea din fruntea PSD, cu o criză de timp: dacă respectă perioada de un an de penitență sugerată de Iliescu, ajunge prea târziu la linia de start a următorului Congres; dacă se grăbește, ar putea fi din nou victima imaginii sale negative.
La sfârșitul lui martie, după ce Adrian Năstase a fost forțat de PSD să renunțe atât la funcția de președinte executiv, cât și la cea de președinte al Camerei Deputaților, Ion Iliescu aprecia că fostul prim-ministru și șef de partid ar trebui să ia o pauză de aproximativ un an de zile.
Năstase – spunea Iliescu atunci – ar trebui „să se retragă” din prim-planul vieții politice pentru o perioadă, întrucât „nu mai poate fi un purtător de mesaj credibil”.
Patru luni a rezistat, cu adevărat, Adrian Năstase regimului de penitență la care a fost supus, sub forța împrejurărilor.
După patru luni în care s-a ferit să facă valuri în scena politică, Năstase încearcă de câteva zile, precaut, să testeze reacțiile la o eventuală revenire a sa în prim-plan.
În câteva apariții la emisiuni televizate în ultimele zile Năstase – care a apărut chiar și în ipostaza de comentator politic – a încercat să îndepărteze imaginea, devenită deja obișnuită, de client al DNA.
Un prim pas timid, e drept, dar care pare a fi doar o etapă dintr-o strategie pe termen lung. Că Năstase nu se gândește, deocamdată, la mișcări politice iminente, stau dovadă refuzurile sale de a face comentarii asupra situației interne din PSD, dar și propriile afirmații, din 22 iunie, când a împlinit 56 de ani.
„În nici un caz nu este momentul să încerc să revin în fruntea PSD”, aprecia el atunci.
După patru luni de reflecții în liniște, Năstase pare să-și fi reconsiderat poziția și să fi ajuns la definitivarea unei strategii pentru reinventarea sa politică. E drept, una pe termen lung, pentru că, atât în interiorul partidului, cât și în percepția românilor, imaginea negativă despre Năstase este încă proaspătă.
Deocamdată, ieșirea lui Năstase din tăcerea ultimelor luni, coincide cu încercarea de a revigora legăturile cu Ion Iliescu.
Cei doi discută frecvent la telefon în ultima vreme, se întâlnesc mai des, ultima întrevedere pretrecându-se marți, la biroul lui Iliescu din strada Atena, susțin apropiații lor.
Judecând după refuzul lapidar al lui Iliescu de a comenta întâlnirea, dar și după răstimpul neobișnuit de scurt în care Năstase s-a aflat în biroul fondatorului PSD, propunerile fostului lider social-democrat, oricare ar fi fost acestea, nu l-au încântat pe Iliescu, chiar dacă au intervenit pe fondul unor semne evidente că acesta din urmă ar fi dispus să renunțe la proiectul „Polului Social” alături de Petre Roman.
Oricare ar fi însă răspunsul pe care Iliescu i l-ar fi dat lui Năstase, dacă ar fi să acceptăm că acesta din urmă va respecta termenul de penitență sugerat de fostul președinte, perioada de un an de zile ar expira în imediata apropiere temporală a Congresului PSD din 2007, când se vor organiza noi alegeri pentru funcțiile de conducere. Dar, în acest timp dosarele de la DNA ar putea ajunge la final unul câte unul apoi să fie trimise în instanțe, unde vor începe procesele.
Deocamdată Năstase se arată deosebit de reticent în a-și dezvălui planurile, el refuzând să vorbească chiar și despre platforma sa de modernizare a social-democrației din PSD, pe care o anunțase încă din momentul decăderii din fruntea partidului.
Până atunci, sau până la momentul în care Năstase însuși își va devoala intențiile, foști apropiați de-ai lui, dar care s-au distanțat de el după momentul consumat în Hotel „Confort”, apreciază că o eventuală tentativă a lui Năstase de a reveni prea devreme pe scena politică ar fi o alegere proastă.
Forțat de colegii de partid să renunțe la epoleții de lider al PSD, Năstase pare a fi acum presat de timp să încerce o revenire care s-ar putea dovedi timpurie, dacă intervine atâta vreme cât imaginea sa pe scările DNA va fi încă vie în mintea românilor. S-ar putea, pe de altă parte, să fie o revenire târzie, când jocurile de la Congresul din primăvara lui 2007 se vor fi făcut deja, iar grila de start va fi ocupată de alți pretendenți.
Politica românească a dovedit cu prisosință că pentru proiectele constructive e nevoie de timp îndelungat. Pentru cele care își propun să demoleze, în schimb, sunt suficiente câteva înțelegeri de culise. Timpul la care Năstase va alege să revină în centrul politicii va clarifica, judecând din această perspectivă, dacă Năstase își va exploata dimensiunea constructivă, acceptând să sacrifice timp, sau va da curs ambițiilor deconstructive, într-o căutare prematură a timpul pierdut.