NAȘII, BOGĂTANII, CURAJUL

NAȘII. Minunate și pline de inventivitate denumirile echipelor de fotbal din campionatul „Onoare”! Ce spuneți de „Polul Nord” Falcău? Se știe că polii magnetici migrează și, încet încet, își schimbă poziția. Iată c-au ajuns pinguinii la Falcău! Măcar nașii au avut ceva umor! Dar de „Locomotiva” Zvorâștea? După știința noastră, Zvorâștea n-are gară, deci, nu se-abat pe acolo nici locomotive. La fel de bine puteau să-i spună și „Crucișătorul” Zvorâștea! (Tot „Locomotiva” este botezată și echipa din Dornești; acolo, barem funcționează un nod de cale ferată.) Cât despre „Pleșul” Bogdănesti, mister. O fi denumirea vreunui vârf de munte? A sponsorului principal? A vreunui pârâu? La fel de misterios sună pentru noi și „Fagga” Pârtești, ori „Eusadi” Negostina. Se pare că s-au isprăvit vorbele românești și-ncepem să aducem în vrac, din import! Hai să aruncăm o „repede ochire” și-n divizia C, unde cu onor funcționează „Building” (de ce nu „Constructorul”?) Vânju Mare, „Junkers” (i-auzi!) Galați, „Prima guard” Zimnicea, „Genesio” Brezoi, „Maris” Tg. Mureș (poftiți pe litoral în Ardeal, că s-a deschis sezonul!), ori, de râsul râsului, „Auxerre” Lugoj și… „Florența” Odorhei (măcar de-i ziceau „Firenze”…)
BOGĂTANII. Tot mai mult, Becali își face pur și simplu de cap, sub oblăduirea televiziunilor flămânde de rating cu orice preț. Cine nu-i convine și nu-i cântă în strună, devine, automat, „securisto-comunist”! Într-o țară cât de cât civilizată, astfel de specimene agresiv-gălăgioase sunt de la sine marginalizate și copleșite de ridicolul general. Democrație nu înseamnă că oricine poate terfeli pe oricine, cum poftește și cum îi dictează pornirile, pare-se, patologice. Mai nou, de 1 iunie, Gigi a adus în dar copiilor oroposiți de la Rast… mici și bere! S-au bucurat tații și bunicii, de fapt ei fiind cei luați în calcul, ca eventuali votanți. Ascensiunea acestui ridicol Arthuro Ui chiar nu poate fi oprită? Trebuie să-i suportăm la nesfârșit mârlăniile și bădărănia? În țara asta, cine are bani gârlă își permite orice? Am „admirat” minute în șir, la B1 TV, operațiunea (dezgustătoare) bărbieririi lui Virinel, vegheată cu devotament de infanta Monica. Apoi, momentele dilematice (cuplul caraghios are probleme!) în care se decide meniul prin cele restaurante scumpe și simandicoase. Biata Monica, nu-i în stare să iște barem o vorbă de duh, iar Virinel o ține tot în exclamația de gang „mișto!”, chintesența înțelepciunii sale apreciative. Oare nu-și dă seama expiratul amorez că prin aceste nesfârșite emisiuni fără cap și coadă, sfidează o țară întreagă, confruntată cu atâtea necazuri și atâta sărăcie? Efectul este categoric invers: în loc de simpatie, se procopsește din plin cu oprobriu și dispreț. Desigur, mai și plătește postului TV, ca să-i admire românii huzurul indecent! Mai taci, măi, Virinel, ascunde-te, toacă-ți cu perdea averea, donează și tu o casă-două, la Rast, clădește o biserică, construiește un orfelinat, ori, ca Gigi, o pușcărie sistematică, barem să astupi cumva gura lumii, care, slobodă fiind, nu se silește să te categorisească drept nesimțitul național!
CURAJ! Un interviu excepțional poate fi citit în ultimul număr al „Observatorului Cultural”: prozatorul basarabean Vasile Ernu, autorul cărții intitulată cu tâlc „Născut în URSS” („Polirom”) nuanțează profund, curajos și responsabil pe marginea unor obsesii ale zilelor noastre. N-am spațiu pentru a oferi mai mult decât un scurt citat și invit la lectura integrală (eventual, pe Internet): „Am dreptul să pun în discuție cele două tipuri de opresiune: cea politică, din comunism, și cea economică, de astăzi. Noi, ca intelectuali, dacă ne numim intelectuali, trebuie să discutăm și represiunea din comunism, și represiunea de astăzi. Suntem opaci la ceea ce se întâmplă astăzi. Facem aceleași compromisuri pe care le-am fi făcut și în spațiul comunist”. Iată că una dintre cele mai curajoase investigații în contemporaneitatea românească ne-o oferă un basarabean care izbutește să vadă nu numai pădurea, ci și fiecare arbore alcătuitor.