Da, sunt completamente convins de justețea federației italiene de a scoate sportul numit calcio din calendare. Pentru cât timp? Sper la o perioadă cât mai lungă, pentru atât de necesara reflecție. Presupunând că inconștienții care se dau ultras sunt capabili de așa ceva! Huliganii italieni reprezintă o problemă serioasă de mult timp în peninsulă. Faptul că s-a luat taurul de coarne după ce au murit oameni, în mod repetat, reprezintă un avertisment pentru alții, inclusiv pentru noi. Ceea ce s-a întâmplat la meciul de handbal Dinamo-Steaua doar printr-un noroc nemaipomenit nu s-a lăsat cu răniri grave. Nu un ceas rău, ci o singură secundă poate însemna o torță sau o petardă primită primită în cap, așa cum era cât pe ce să pățesc eu la partida cu Belarus, sau în plină figură, așa cum i s-a întâmplat nefericitului acela de carabinier.
Am auzit și păreri conform cărora prin această măsură sunt afectați fotbaliștii care n-au nici o vină. Poate că n-au o vină în mod direct, mulți dintre ei sunt victime colaterale. După cum sunt și alții care strigă măscări împotriva adversarilor dimpreună cu galeria, care abia așteaptă să intre în teren pentru a mai aplica un cot în gât, niște crampoane pe tibie, un scuipat între ochi, toate garnisite cu înjurătura de mamă. Nu e cazul să idealizăm pe nimeni, fiecare purtăm o vină, fiecare am fi putut face mai mult. În capul acestei liste, poate vi se va părea ciudat, nu i-aș pune pe cei care se ocupă cu organizarea, cu „asigurarea securității”! Nu mă refer aici neapărat la forțele de ordine, care nu o dată au pus și ele paie pe foc, ci la federații, la ligi, la cluburi. Nu înnăsprirea condițiilor, nu aceasta este soluția. Ce plăcere mai poți avea urmărind un spectacol prin sârma ghimpată, cu mitraliera lângă tâmplă, eventual ambalat în cămașa de forță?! Dar cum ar putea fi îndreptate lucrurile spre vechiul și atât de normalul lor făgaș? Aș vrea să am răspunsul. Și apoi aș vrea să fie aplicabil, nu utopic. Deocamdată, oprim timpul.

