NASA va lansa, joi, două sonde ce vor alcătui o hartă precisă a structurii interne a Lunii, care îi va ajuta pe specialiști să înțeleagă mai bine atât evoluția satelitului natural al Pământului, cât și evoluția Terrei, informează AFP.
„GRAIL-Gravity Recovery And Interior Laboratory – va descifra secretele Lunii și ne va ajuta să înțelegem felul în care au evoluat Terra, singurul ei satelit natural și celelalte planete”, a declarat Maria Zuber de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), coordonatoarea științifică a acestei misiuni.
Cele două sonde GRAIL – A și B – vor efectua măsurători foarte precise ale forței gravitaționale lunare, relevând repartiția maselor, dar și a grosimii și a compoziției straturilor interne ale Lunii, mergând până la nucleul acesteia.
Sondele vor fi plasate pe aceeași orbită – joasă, polară – în jurul Lunii și vor gravita una în urma celeilalte.
Atunci când vor survola zone cu forțe gravitaționale diferite, rezultând de exemplu din prezența unui munte, a unui crater sau a unui masiv la suprafață, cele două sonde se vor apropia sau îndepărta ușor una de cealaltă.
Instrumentele de la bord vor măsura cu mare precizie aceste schimbări în vitezele lor, iar oamenii de știință vor „traduce” apoi aceste date pentru a stabili o hartă de înaltă definiție a câmpului gravitațional al Lunii.
Aceeași tehnică, care permite o precizie de doi până la trei microni, este folosită pentru a măsura forța gravitațională terestră, începând din 2002, cu ajutorul sondelor GRACE.
Sondele GRAIL vor fi lansate împreună de o rachetă Delta 2 de la baza aeriană Cape Canaveral din Florida, joi, 8 septembrie.
Fereastra de lansare se va deschide la ora 12.37 GMT și se va închide la ora 13.16 GMT. Dacă lansarea nu va putea fi efectuată joi, o nouă lansare va fi posibilă până pe 19 octombrie, în caz contrar, după această dată, NASA fiind obligată să aștepte mai multe săptămâni deschiderea unei noi ferestre de lansare.
Sondele GRAIL vor avea nevoie de trei luni și jumătate pentru a ajunge la destinație, urmând să parcurgă 4,2 milioane de kilometri, respectiv 4,3 milioane de kilometri.
Această traiectorie lungă pentru a atinge orbita lunară – distanța medie directă dintre Terra și Lună este de 384.403 kilometri – se explică prin numeroasele manevre pe care trebuie să le efectueze cele două sonde GRAIL pentru a se plasa pe orbita lunară corectă.
După ce vor ajunge în apropierea Lunii, cele două sonde vor avea nevoie de alte două luni pentru a-și ajuta orbitele și pentru a se regăsi pe aceeași traiectorie orbitală lunară.
Misiunea lor de măsurare a forțelor gravitaționale de pe Lună va dura 82 de zile.
Cântărind aproximativ 200 de kilograme și având dimensiunea unei mașini de spălat, GRAIL A și GRAIL B sunt aproape identice. Ele sunt alimentate cu electricitate cu ajutorul a două panouri solare și unei baterii cu litiu.
Construite de compania Lockheed Martin, ele sunt propulsate de câte un motor cu hidrazină pentru inserția pe orbita lunară, completate de opt mici propulsoare pentru controlul altitudinii și efectuarea altor manevre.
De la debutul erei spațiale în 1957, Luna a făcut obiectul a 109 misiuni spațiale, dintre care șase au avut echipaj uman la bord – în cadrul programului Apollo conceput de NASA – care a făcut ca 12 oameni să poată să pășească pe suprafața Lunii, de unde au adus pe Terra 863 de kilograme de roci și praf, care sunt analizate și în zilele noastre.
Un studiu, având la bază câteva dintre aceste analize, publicat în primăvara acestui an în revista americană Science, afirmă că interiorul Lunii ar conține, respectând proporțiile, la fel de multă apă ca interiorul globului terestru.
