NASA N-ARE CE FACE?

Pericol de gradul zero: după cum relatează presa, cercetători de la NASA (Ames Research Center California) au izbutit să creeze un dispozitiv cu ajutorul căruia pot fi citite cuvintele nerostite (propozițiile născute în creer, transmise mușchilor laringieni, dar încă neformulate prin vibrațiile corzilor vocale). Va fi astfel accesibil domeniul cât se poate de gingaș și de privat al „gândurilor pentru sine”! Inconștiență! Arma atomică devine biată bombiță, prin comparație cu efectele îngrozitoare ce le-ar putea produce cumplita desecretizare a tot ceea ce avem mai scump și sfânt: gândurile. S-ar ataca grav întreaga organizare socială, s-ar dinamita relațiile inter-umane, democrația s-ar face fum și locul cataclismelor atomice l-ar lua războiul fiecăruia cu fiecare. Vă închipuiți ce-ar însemna, până la urmă, denudarea totală a gândurilor? În „Vicarul din Wakefield”, Goldsmith rotunjește o replică amară: „Orice om are mii de gânduri rele, care răsar fără ca el să aibă puterea de a le înăbuși.” Închipuiți-vă c-ar deveni instantaneu publice – chiar și în cele mai nevinovate împrejurări. De pildă, venirea, dimineața, la slujbă. Portarul te va saluta respectuos cu „bună dimineața, domnule director!”, iar tu vei auzi în cască gândul lui cel adevărat: „Duhnești de la o poștă, iar ai băut toată noaptea, porcule! Tu, care mărești leafa numai la gagici”! Tot o dimineață bună îți va ura, cu zâmbet dulce și supus, secretara. În gândul ei: „Iar se holbează la picioarele mele! Mâine vin cu pantaloni, altfel mă cheamă la ore suplimentare!” Adjunctul îți va ura „o zi bună!”, cugetând, de fapt, cam așa: „Când mama dracului are de gând ăsta să iasă la pensie?” Vine cafeaua: „serviți cu plăcere!”. De fapt: „Stați-ar în gât!” Sună soția: „dragule, te pup, să știi că diseară întârzii, mă duc cu Mița la o prezentare de modă.” Comparând și analizând pe computer inflexiunile vocii, aparatul descoperă mintenaș gândul latent nerostit: „Mă-ntreb când o să se prindă nătăflețul ăsta că mă duc la-ntâlnire cu Mișu?” Nătăflețul va răspunde: „da, dragă, te pup, e-n ordine, și eu am de lucru la birou diseară.” Adicătelea: „Du-te la tăntălăul de Mișu, că el mă ține-n funcție… ia s-o caut și eu pe Fifi…” Ce-ar mai rămâne dintr-o romantică întâlnire a amorezilor ce oftează la fiecare cinci secunde „te iubesc”, cu gândul țeapăn îndreptat către chestiuni mult mai lumești (el) și deloc suave în creerașul ei (”oare-l păcălesc pe ăsta”)? Întreg eșafodajul relațional din familie și societate se duce de râpă în clipa apariției aparatului minune, fiindcă, vorba lui Cicero, „Totdeauna omul gândește altfel despre sine și altfel despre altul.” Ce se va întâmpla, însă, în politică? Iminentă prăbușire generală, începând cu relația politician-alegător și terminând cu lacrimile de crocodil vărsate generos în fața camerelor de luat vederi. „Țărișoara mea!!” exclama cândva Cațavencu, „Integrarea!!” țipă liderul de partid, „Interesele României!!” clamează ministrul – spre a se vădi că tustrei s-au gândit mai întâi la teșchereaua proprie! Cum ar arăta un vot în Parlament, când s-ar citi clar gândul NU însoțind bila DA (sau invers)? Talk-show-urile ar căpăta funcție sinucigașă, fiindcă sub aparența de „tot ce e-n gușă, e-n căpușă”, fiecare moderator are, bine temperat, of-ul rezidual, iar invitații… ce să mai vorbim! Mai ales că tehnicienii NASA (n-or fi având altceva de făcut?) promit și o sculă ce va stabili, procentual, gradul de sinceritate al unei propoziții deja emise. Jale pentru politicieni! Cred că se impune, cu grăbire, un tratat de neproliferare a mașinii de citit gândurile. Nici terorismul generalizat, nici bombele Iranului, nici amenințarea cu SIDA, nici încălzirea globală, nici chiar perspectiva unui scandal între Monica și Virinel n-ar primejdui într-atât omenirea ca această cinică și oribilă invenție. Oameni, vegheați!