Napoleon? Ba Coluche!

Am comentat la timpul potrivit aberația tv intitulată „Mari români”, care-l situa pe Becali în poziția 13, în vreme ce Caragiale rămânea pe 16, Iorga, pe 17, Enescu, pe 19, Decebal, pe 26, Creangă, pe 43, Blaga, pe 47, și Cantemir, pe 54!! Mecanismele în virtutea cărora se creează și se impune notorietatea momentului, fals asimilată meritelor eterne, sunt în strânsă dependență cu nivelul general cultural al nației. Dar nu-i cazul să ne facem prea multe griji privind performanțele intelectuale ale românilor într-o Europă doctă și superinformatizată, câtă vreme își au și alții faliții lor. Chiar din belșug!
În Anglia, sondaje asemănătoare l-au situat la loc de frunte pe Beckham, mult înaintea lui Dickens. Cehii i-au acordat lui Franz Kafka locul 55, la mare distanță de antrenorul de hokey Glinka (poziția 33). În Africa de Sud, jucătorul de golf G. Player este postat înaintea lui Desmond Tutu, laureat al Premiului Nobel, în vreme ce americanii l-au instalat pe Reagan (locul 1) mai sus de Lincoln, Washington, Roosevelt. Am primit, pe internet, lista completă a „celor mai mari 100 francezi” și chiar mi-a venit inima la loc: sorela noastră de latinie (care, în paranteză fie spus, în loc să cultive puținii francofili rămași, îi tratează cu sictir, ținându-ne abuziv la ușa Shengen…) nu se arată deloc mai brează. Dimpotrivă, emisiunea canalului France 2 intitulată „Le plus grand français de tous le temps” stabilește ierarhii de tot hazul, dacă întreprinderea în sine n-ar fi altceva decât o inutilă prostioară cu ștaif. „Luminile” postului parizian pâlpâie rău de tot, câtă vreme înaintea lui Napoleon Bonaparte îi găsim pe Bourvil, Fernandel și Coluche (locul 5!).
Dincolo de isprăvile săvârșite de comedianul Coluche, care a candidat în răspăr la președinția hexagonului și a fost exclus de pe două importante posturi tv pentru vulgaritate, francezii compătimitori i-au acordat un consistent bonus de punctaj datorită sfârșitului său tragic (a murit lovindu-se cu motocicleta de un camion; alt cântăreț, Renaud, a compus atunci melodia „Curva de camion” și iată-l și pe el clasat înaintea lui Corneille și Balzac!). Nu găsesc altă explicație pentru înfigerea cântărețului Balavoine pe poziția 19 (înaintea Jeannei d’Arc!) decât ecourile târzii ale accidentului de elicopter care i-a curmat viața undeva, prin Africa. La fel în cazul yachtman-ului Tabarli (locul 49, cu mult mai sus decât Albert Camus), care a decedat într-un accident marin. Tot într-un accident s-au sfârșit zilele lui Douillet-Judoka, campion olimpic, apoi învinuit de escrocherie, apoi… deputat – locul 51, înaintea lui Dumas, Balzac, Verlaine, Jean Jaques Rousseau! Claude François, alt cântăreț hipergonflat din pricina sfârșitului (a murit electrocutat în baie), este gratulat cu locul 36, înaintea regelui Ludovic al XIV-lea (poziția 50)! De unde se vede că a muri spectaculos contează mai mult decât a trăi cu folos!
Conștiința națională nu pare interesată de raportarea la epocă și regula cea mai simplă pretinde doar atât: prezență considerabilă pe ecranul televizorului. Ești pe sticlă, ești mare francez! Cazul solistului Michel Sardou (nici o legătură cu dramaturgul Sardou, de altfel absent din clasament), aflat pe locul 45 (sub el îl găsim, la poziția 72, pe… Robespierre!), ori al lui François Cabrel, chitarist și cântăreț folk, considerat (pe locul 45) mai breaz decât Jacques Prèvert (48). La coada cozilor sunt situați actorii Gèrard Pilippe (95), Catherine Deneuve (97), dar și personalități de calibrul lui Jean Paul Sartre (locul 96 – încă puțin și nu încăpea în listă!), Jean Cocteau (90), Monet, Renoir, Clemanceau. Înaintea lor îl aflăm (81) pe… ciclistul Poulidor!
Greu de imaginat un turnesol apt să testeze mai exact nivelul cultural al unei nații decât astfel de clasamente tâmpe. Din acest punct de vedere, rămân chiar necesare și utile.