Sub denumirea de nalba se cunosc mai multe plante, care se deosebesc între ele ca aspect, dar contin principii terapeutice asemanatoare si se întrebuinteaza în aceleasi scopuri. Este vorba de Althaea officinalis, numita popular nalba mare sau nalba alba, de la care se folosesc florile, frunzele si radacinile; Althaea rosea Var.
Atropurpurea, numita popular nalba de gradina sau nalba rosie, de la care se utilizeaza doar florile; Malva glabra, numita si nalba de cultura; Malva silvestris, numita si nalba de padure, colaceii babei sau malaga, de la care se folosesc florile si frunzele; Malva neglecta, numita popular casul popii, nalba marunta sau nalba mica, de la care se folosesc numai frunzele.
Partile cu întrebuintare terapeutica ale acestor plante contin cantitati mari de mucilagii, datorita carora au proprietati emoliente. Sub forma de ceai, se folosesc în inflamatiile cailor respiratorii (tuse, bronsita, laringita), cailor urinare, renale si în tulburari gastro?intestinale. Ceaiul se poate prepara si prin infuzie, dar cea mai buna forma este maceratul la rece. În acest scop, planta se spala, se pune în apa cu putin bicarbonat de sodiu si se lasa la macerat timp de câteva ore. Dupa o jumatate de ora, se strecoara lichidul, se îndulceste si apoi se bea, treptat, în cursul unei zile.
Nalba mare pentru amigdalita
Frunzele de nalba mare, oparite cu apa, se folosesc sub forma de cataplasme emoliente si calmante pentru a grabi coacerea furunculelor. Asociate cu flori de musetel si capsule de mac, formeaza un ceai foarte bun pentru gargara în caz de amigdalite si abcese dentare. Acest ceai poate fi folosit si sub forma de clisma, în caz de colite si hemoroizi. Fiertura facuta din 20 g radacina la 100 ml de apa se foloseste, sub forma de gargara, în laringite si traheite dar si pentru spalaturi vaginale.
Dar buna noastra nalba nu este eficace doar în laringite, ci si în cancer laringian. În astfel de cazuri, se prepara un extract rece, lasând peste noapte cantitatea de plante necesara dozei pe o zi (2 lingurite cu vârf) sa stea la macerat în 2 l de apa. Dimineata, maceratul se încalzeste usor si se tine într?un termos. Se beau 4 cesti pe parcursul zilei, încetul cu încetul, iar cu restul se face gargara.
În cazul unei uscaciuni a gurii, gâtului si nasului, care stârneste deseori o puternica nervozitate a bolnavului, se face tot gargara si se clateste gura de mai multe ori pe zi cu ceai de nalba. Si contra uscaciunii ochilor se folosesc cu succes bai si comprese cu acelasi ceai.
Nalba de gradina contra inflamatiilor respiratorii
Florile de nalba de gradina si ale celei de cultura, datorita culorii lor închise, se întrebuinteaza si la colorarea otetului aromatic, vinurilor si siropurilor. Pentru tenul uscat si cu riduri, se folosesc comprese care se tin pe fata timp de 10?15 minute. Pentru obtinerea acestei solutii, se fierb timp de o jumatate de ora 30 g radacina cu 500 ml apa, se lasa în repaus o jumatate de ora, apoi se strecoara. Daca la un pahar de lichid se adauga o lingurita de miere, se obtine un produs cosmetic care poate fi folosit pentru orice ten.
Spalaturile cu nalba calduta sînt benefice în alergiile tenului, care provoaca mâncarimi si usturimi faciale. Mai poate fi folosit în cazul picioarelor sau mâinilor umflate.
Florile de nalba de cultura intra si în formula ceaiului pectoral. Nalba de cultura este indicata si în caz de secretie pulmonara abundenta, bronsita, tuse si raguseala puternica (laringita), amigdalita si gura uscata. Ca sa nu se distruga substantele mucilaginoase, planta se lasa peste noapte în apa rece, pentru a se forma asa?numitul extract rece. Ratia pentru o zi este de 2?3 cesti caldute, baute în înghitituri mici. Chiar si în cazul unui emfizem pulmonar rebel, considerat adesea incurabil, care provoaca grele insuficiente respiratorii, nalba are un efect lecuitor. Se beau minim 3 cesti pe zi, iar frunzele si florile, zdrobite, strecurate si bine încalzite, se pun peste noapte, sub forma de comprese, în zona bronhiilor si pe piept.
Casul popii, bun pentru gastrite si ulcere
Malva neglecta, numita si casul popii, turte, banuti, nalba mica sau nalba salbatica, are frunze mici si creste pe lânga garduri, margini de drum, ziduri vechi si grohotisuri de panta, însa numai în imediata apropiere a unei regiuni populate. Daca este gasita vreodata departe de orice asezare omeneasca, este sigur ca acolo a fost odata o casa, o ferma sau o curte.
Casul popii cu frunze mari (Malva grandifolia si Malva silvestris) mai este cunoscut si sub numele de nalba de câmp. Aceste plante, ca si alte varietati de la Malva, sînt raspândite prin gradinile cu flori si zarzavat. Ele contin în frunze, flori si tulpini substante mucilaginoase si tanante. Fructul este rotund si arata ca o roata de cas, de unde si numele de casul popii. Nu exista probabil decât putini copii crescuti la tara care n?au mâncat aceste „rotite de cas” sau nu s?au jucat cu ele.
Florile, frunzele si tulpinile de casul popii se culeg din iunie si pâna în septembrie. Întrucât la uscat se pierd din substantele micilaginoase, planta ar trebui utilizata cît se poate de proaspata. Dar si planta uscata mai are suficiente puteri tamaduitoare. Nalba se dovedeste benefica, mai ales sub forma de ceai, în inflamatiile mucoaselor din interiorul organismului, în gastrite, în inflamatiile mucoaselor vezicale (ale vezicii urinare), gastro?intestinale si ale cavitatii bucale, ca si în ulcerele gastrice si intestinale. în acest scop, se poate prepara o supa de frunze amestecate cu orz. Întâi se lasa orzul sa fiarba, iar când s?a racit, se adauga frunzele de nalba.
Sursa www.evenimentul.ro
