Nadia Comăneci și alte generații de aur

Ne mândrim și noi ca popor cum ne dictează mintea noastră nu foarte abundentă. Nu ne mândrim cu ce avem azi prin ogradă, ci cu ce am avut ieri și alaltăieri. Ne mândrim, bunăoară, cu generația de aur a fotbalului românesc, în care sunt incluși foști jucători excepționali ca Gică Hagi și Popescu, Dan Petrescu, Răducioiu și alții. Tot ce se întâmplă azi în sportul nostru cu bășica rotundă se raportează la zăpezile de altădată călcate de crampoanele lor.
În același fel retrospectiv, ne mândrim cu generația de aur a gimnasticii feminine românești. Aici, suverană absolută – „number one” în crăcănări, sărituri și alte giumbușlucuri de circ – este Nadia Comăneci. Această femeie intens stafidită a fost cândva zână. Iar pentru noi, care nu știm să ne aliniem la mersul dictat de timp, zână va rămâne de-a pururi.
Ne mai mândrim și cu alte generații de aur, din alte domenii sportive. Avem o generație de aur în canotaj, cu Patzaichin la timonă. Ne fudulim, cum ne fudulim cu bundițele și cușmele de oaie, cu generația de aur a tenisului de câmp, sau cu aceea din spectaculosul sport al aruncării cu privirea… Peste tot unde îți faci rotocol privirea, nimerești peste generații de aur, care din păcate țin toate de litera istoriei, nu de actualitate.
Dureros. Poate că nu ar strica să ne îndreptăm atenția și spre domeniile extrasportive, fericite cu generații de aur bine înfipte în solul prezentului. Să luăm doar generația de aur a corupției românești. Țara asta a fost măcinată de corupție de când este ea pe harta lumii. Dar cu asemenea genii ale corupției, cum avem astăzi, nu s-a mai răsfățat în viața e. Așa un nepotism, așa o golănie generalizată, așa o scoatere pe tarabă a oricărui principiu nu s-a mai pomenit vreodată.
Uite, până și „zâna” Nadia Comăneci l-a avut ca naș de cununie pe-un campion al corupției. Adrian Năstase. Cum ne mândrim cu ea, s-ar cuveni să ne mândrim și cu el. Că amândoi sunt campioni, medaliați cu aur.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.