N-o fi chiar eroism?

În momentul în care s-a amânat partida de dublu din cauza ploii, de sâmbătă până duminică, mă gândeam că normal ar fi să se decaleze și ultimele două meciuri de simplu, de duminică pe luni. Fiindcă pare de-a dreptul inuman ca, după ce joacă un meci de dublu, să revezi unii dintre jucători sau chiar pe toți patru reintrând în teren și pentru partidele de simplu. Mi-a stat inima când am auzit că în rolul principal (de fapt, în cel de cascador riscându-și chiar viața, fiindcă existența lui de tenisman ajuns la anume vârstă ar fi putut lua sfârșit brusc, o dată cu eventualul eșec în măcar una din partide) urma să evolueze Andrei Pavel… Și în ce condiții! Adică: în cădere liberă în clasamentul ATP, fără să fi depășit turul II în vreun turneu din acest an, ba și accidentat la umăr în primul meci de simplu, toate, evident, din cauza vârstei (adică sărit deja de 30 de ani) care și ea se adăuga ca element defavorizant. Peste toate, m-a enervat la culme ideea că omul (pardon, Omul!) vroia neapărat să joace și la dublu, „spărgând” astfel, o dată în plus, dublul Mergea – Tecău, cândva campion mondial la juniori, ba și salvator al României în meciul (tot de Cupa Davis, încă și în deplasare!) contra Ecuadorului. Îmi ziceam: „Ce dracu’ vrea Moș Pavel de se bagă în toate alea? De ce nu-și vede de simplu și să-i lase naibii pe puștii ăia să-și facă treaba la dublu?! Ce mama dracului vrea să demonstreze? Vrea statuie?”, și alte asemenea. …Se făcu ora 10, duminică dimineața. Tecău? Legumă, cel puțin la început. Apoi, montat și încurajat de Moșu’, parcă tot mai bun, mai exact, mai puternic. De la 0-1, la 3-1. Și 2-1 la general. Buunnn! Dar acu’ ce ne facem? După 3 ore de dublu, câte minute mai poate Pavel la simplu, cu numai 2 ore de odihnă între meciuri? Începe. E clar: nu mai poate, 2-6. …Și unde nu întoarce Moșu’ foaia și mi ți-l ia la omor pe Hyung-Taik Lee, astfel încât după 9 ore de la primul schimb de mingi, la dublu, contabilizăm vreo 7 ore de joc efectiv, 8 seturi, din care 6 câștigate și o victorie demnă de antologia marilor performanțe umane, indiferent de domenii. Ca să nu devin de-a dreptul patetic, vă întreb în încheiere: pe care fotbalist român l-ați vedea jucând 4 meciuri și ceva într-o zi, că atât au durat cele 8 seturi? Sau măcar două. Poate o fi efortul mai mare la ei și n-am observat noi încă? Oare Pulhacii de la tineret care au luat 5 de la nemți jucând tot pentru România, s-au întrebat vreodată câți bani a luat Pavel pentru pilda lui de eroism prin care a dus România din nou printre cele mai bune 16 echipe din lume?