– Interviu cu Președintele Curții de Apel Suceava, judecătorul Constantin Arcu
Numit acum aproape o lună în funcția de președinte al Curții de Apel Suceava, judecătorul Constantin Arcu este cunoscut sucevenilor mai mult prin faima sa de scriitor, acesta avînd la activ mai multe volume publicate de-a lungul timpului. Ajuns într-o funcție de mare responsabilitate, acesta a acceptat să ne acorde un interviu, în care nu ezită să vorbească despre ceea ce merge mai prost în cadrul instituției pe care o conduce, despre intențiile sale în direcția unei mai bune funcționări a Curții de Apel, dar și despre un subiect mai puțin comod, acela al verificării dosarelor magistraților de către CNSAS.
-Domnule Arcu, pentru următoarele cîteva luni veți fi președintele Curții de Apel Suceava. V-ați propus să realizați ceva în mod special în această perioadă?
-Deseori, noii șefi, și nu mă refer neapărat la Justiție, vor să-și însemne trecerea prin fel și fel de acțiuni spectaculoase, să-și pună ilustra lor semnătură pe nu știu ce realizări, închipuindu-și că generații după generații le vor preamări meritele. Se imaginează un fel de aleși cărora le-a fost sortit, metaforic vorbind, să ridice piramide, catedrale etc. Și-și încep șirul năzbîtiilor și inepțiilor negînd orice merite predecesorilor, inventează false probleme, rezolvate deja în substanța lor de alții, redescoperă roata, cum s-ar spune.
În ceea ce mă privește, chiar din prima zi v-am declarat că nu-mi propun schimbări de dragul schimbărilor, ci mai ales să fim permanent receptivi la noutăți, să ținem pasul cu avalanșa de modificări legislative. Iată, există o Strategie de reformă a sistemului judiciar 2005-2008 și un Plan de acțiune privind această reformă, urmărindu-se cu prioritate implementarea celor trei legi privind reforma justiției, unificarea practicii judiciare la nivelul ICCJ și armonizarea jurisprudenței instanțelor cu această practică, asigurarea funcționării sistemului de distribuire aleatorie a cauzelor, optimizarea modului de alocare a resurselor umane din sistemul judiciar, reducerea stocului de dosare aflate pe rolul instanțelor și altele de acest fel. Practic, schimbarea se produce din mers, prin implementarea acestor măsuri, nu-i cazul să-mi propun altceva.
-Ați spus, în momentul preluării funcției, că unul dintre obiectivele principale este scurtarea timpului de soluționare a cauzelor. Cum credeți că se poate face acest lucru?
-Reducerea timpului de soluționare a cauzelor este un obiectiv important al reformei în justiție. N-aș putea spune exact cum stăm comparativ cu alte curți de apel, dar pot afirma că situația este sub control. Recent un colectiv format din trei magistrați ai Curții de Apel Suceava a efectuat o verificare a dosarelor mai vechi de un an și a celor suspendate la tribunale. De altfel, sînt identificate stocurile de dosare la nivelul fiecărei instanțe din circumscripție și sînt stabilite măsuri administrative pentru reducerea stocului la un nivel rezonabil. Asemenea dosare sînt monitorizate de președinții de instanțe și de secții, se întocmesc fișe, motivele amînărilor se analizează periodic în cadrul secțiilor și se încearcă identificarea cauzelor care duc la prelungirea duratei de soluționare. S-a constatat că tergiversările se datorează în cele mai frecvente cazuri neefectuării în termen a rapoartelor de expertiză, lipsei mijloacelor financiare ale părților pentru a achita onorariile experților, procedurii greoaie reglementate în materia reorganizării judiciare și a falimentului, dar și exercitării abuzive de către justițiabili a unor mecanisme procedurale ca recuzarea ori strămutarea etc. Sigur, sînt și alte cauze, dar se impune aplicarea riguroasă a normelor de procedură privind termenele și sancționarea faptelor care împiedică desfășurarea în bune condiții a proceselor.
-Care sînt laturile activității ce funcționează mai greu la Curtea de Apel Suceava și pe care le aveți în vedere pentru o eventuală îmbunătățire a activității?
-Ar fi absurd să afirm că totul funcționează perfect. N-aș putea spune nici că asta sau asta merge prost, dar activitatea în ansamblu poate fi îmbunătățită. Sînt și dificultăți, bineînțeles, dacă ne gîndim măcar la aspectul armonizării jurisprudenței instanțelor, la insuficiența resurselor umane, dotarea insuficientă cu materiale de informatizare și la altele de acest fel. Iată, bunăoară, lucrările de consolidare și renovare la sediul instanței durează de mai bine de doi ani, deoarece un timp n-au mai fost suficienți bani. Se preconizează ca finalizarea lucrărilor să aibă loc în decembrie 2007, dacă ni se vor acorda ritmic fondurile necesare. Or, nu-i greu să-ți imaginezi în ce condiții lucrează judecătorii și restul personalului, înghesuiți cîte 4-5 în birou, învăluiți adesea în nori de praf, sub teroarea zgomotului făcut de ciocane și picamere, nu știu exact cum se numesc utilajele alea care sfarmă beton și scot un zgomot infernal. Și dacă ceri doamnei ministru fonduri, îți răspunde că noi nu vrem decît bani și salarii!… Revenind la întrebare, sînt deci multe de făcut. În plus, toate astea trebuie rezolvate într-un tempo alert, într-un grafic de la care nu te poți abate sub nici o formă.
– „N-aș putea spune dacă sînt magistrați suceveni care au colaborat cu Securitatea. Dacă sînt, sigur vor fi desconspirați”
-Domnule Arcu, în acest moment CNSAS verifică dosarele magistraților pentru a se vedea dacă au colaborat sau nu cu Securitatea. Credeți că există magistrați suceveni care au colaborat cu această instituție și vor fi deconspirați?
-Verificarea dosarelor magistraților de către CNSAS se înscrie într-o acțiune mai largă de curățire morală a justiției. De altfel, conform Legii nr. 303/2004 cu privire la statutul magistratului, fiecare judecător a dat o declarație autentică pe propria răspundere în care a arătat dacă a făcut parte din serviciile de informații înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea. Din cîte știu, în țară au existat cîteva cazuri. Cum n-am acces la dosarele magistraților și nici timp de a mă ocupa de asta, n-aș putea spune dacă au fost magistrați suceveni care au colaborat cu Securitatea. Dacă sînt, probabil vor fi deconspirați.
-Cum vedeți această „scormonire în trecut”? Credeți că este benefică pentru bunul mers al Justiției în România?
-Sintagma „scormonire în trecut” este plastică, sugestivă. Dar e greu de evaluat în ce măsură va influența în mod real bunul mers al Justiției în România. În mod cert însă, e benefică din punctul de vedere al credibilității și încrederii celorlalți în Justiție. Cu privire la credibilitate, sondajele sînt relevante și sîntem nevoiți să admitem că la acest capitol, din păcate, nu excelăm, dimpotrivă.
-Recent, președintele României, Traian Băsescu, a spus că integrarea în UE depinde foarte mult de activitatea magistraților și de modul în care aceștia reușesc să-și facă treaba bine. Nu credeți că acest lucru face să existe foarte multă presiune pe activitatea magistraților?
-A spus-o și Ministrul Justiției, doamna Monica Macovei. Este perfect adevărat că integrarea României în UE depinde în bună măsură de încheierea capitolului 24 cu privire la Justiție, deci de munca magistraților, ceea ce apasă peste o activitate și așa stresantă prin însăși natura ei. Dar la urma urmelor nu li se cere decît să-și facă datoria, nimic altceva. Pe de altă parte, afirmațiile la care vă referiți vizează mai ales rezultatele obținute de Justiție în domeniul combaterii marii corupții…
-După cele trei luni de interimat la conducerea Curții de Apel, o să participați la concursul care va fi organizat pentru ocuparea definitivă a funcției de președinte?
-Încă nu știu dacă voi participa la concurs. De pe 1 ianuarie 2006 sînt în Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma unui interviu susținut anterior. Am aflat de pe Internet și am fost luat oarecum pe nepregătite, înțelesesem că eventuala plecare era de o perspectivă ceva mai îndepărtată. Scriitorul din mine vrea să plece, sperînd că voi da peste un alt mediu literar, în timp ce magistratul îmi șoptește că n-am terminat încă lucrul aici. Ca să nu mai spun că mulți dintre colegi sînt minunați, nu exagerez cu nimic. Aș putea să-mi pun dosarul pentru concurs, însă dilema rămîne puternică. Mă voi consulta și cu ilustrul meu prieten Mircea A. Diaconu, numai că-i greu de spus cum voi proceda. Oricînd pot să iau de la capăt ceea ce fac acum, să ajung președintele unei curți de apel nu-i o problemă, dar visul meu nu mă păsuiește. Dacă renunț acum, probabil o fac pentru totdeauna. Iată-ne în plin Coelho, nu? Din păcate această funcție îmi absoarbe toate forțele, nu mă mai pot ocupa de altceva. Și cum au scris cei din „Jupânu’”, „Funcțiile trec, romanele rămîn”. Încă nu știu ce voi face, este timp să mă hotărăsc. Și chiar dacă am să plec într-o zi, mă voi întoarce…
„N-aș putea spune dacă sînt magistrați suceveni care au colaborat cu Securitatea. Dacă sînt, sigur vor fi desconspirați”
