N-am bănuit că știm și asta…

Cafan devotat și etern al Real-ului, am așteptat cu mari emoții,dar și cu încredere deplină returul dintre Manchester City și Real Madrid, unde îmi doream să câștigăm cu 4-1 sau 4-2. Cei cu care am discutat în zilele dintre tur și retur pot confirma că de fiecare dată am spus că ne calificam, ba câștigăm și trofeul, întrucât după ce scăpăm de City, chiar nu mai are cine să ne oprească din drumul către a 15-a Ligăa Campionilor. Argumentele mele erau, caaproape întotdeauna, forța ofensivă a echipei, imaginația demenților ălora din atac, în cap cu Vinicius și Rodrygo (dar nici Belingham nu-i departe!),și slăbiciunea ofensivă tot mai vizibilă a echipei engleze, în pofida faptului că ne dăduse 3 goluri la Madrid (dintre care unul, chiar primul, doar din neatenția lui Lunin), însă în campionat mi-era clar că scârțâie de la o vreme. Ce am văzut însă la Manchester m-a năucit: un Real defensiv 100%, cu o apărare absolut impenetrabilă, izvorâtă parcă din epoca de aur a „lacătului” italienesc! Real a avut dintotdeauna un atac nebun și o apărare de regulă slabă, fiindcă știa că cei din atac câștigăoricum: ei dau 4 dacă apărătorii încasează 3! Și mereu cel mai bun portar din lume, care să salveze cât se poate după ce apărătorii cei slabi sunt depășiți! Uluitor acum a fost căReal a arătat cea mai bună apărare din lume și un portar, Lunin, care a făcut cel mai bun meci pe care l-ar fi putut face oricare portar asediat cum a fost el. N-am bănuit niciodată căReal poate face un joc de apărare de o perfecțiune totală. Nu sunt deloc fericit că n-am văzut un 4-2 pentru noi, dar calificarea în sine alinădurerea. Hala Madrid!