Vă propun o temă mai mult teoretică decât strict economică, dar care are implicații imense în dezvoltarea generală (economice, sociale, administrative, diplomatice, culturale etc.) și afectează clar nivelul de trai. Pornind de la realitatea că este lumea „lor” războiul și lumea „noastră” pacea, cred că nu este lipsit de interes de a identifica mai clar susținătorii ambelor aspecte ale vieții internaționale și efectele generale, mai ales sub aspect economic, conform cerințelor acestei rubrici. Personal, nu susțin pacifismul în orice condiții (cedare de teritorii, de suveranitate sau impunere de conduceri „prietenoase” agresorului, ca în estul Europei după 1945), dar nici nu voi accepta sub nici o formă o atitudine belicoasă ca politică de stat sau ca atitudine cetățenească față de alte țări sau etnii. Sau în numele „luptei de clasă”, cum am fost îndoctrinați până în 1990, din fericire fără rezultat.
De război profită cei fără scrupule (termenul de „îmbogățiți de război” este foarte potrivit) și sunt victime marea majoritate a cetățenilor al căror nivel de trai scade, pierd rude în conflict, le sunt distruse proprietățile și suferă fizic sau mental în mod deosebit. Profitorii și victimele sunt clar lumi diferite, cu interese total opuse și fără șanse de conciliere până la încetarea ostilităților și condamnarea celor vinovați de declanșarea lor (se întâmplă mult prea rar). Fără „un Nurnberg” nu poate fi o pace definitivă! Să vedem cine sunt profitorii. În primul rând sunt dictatorii și camarilele lor care declanșează conflictul și apoi revendică poziția de „salvatori ai patriei”, reușind să convingă/păcălească un procent ridicat de cetățeni (vezi Hitler în trecut și Putin acum). Cei din industria militară sau conexă (producători de alimente, echipamente etc.) obțin în timp de război câștiguri foarte mari în urma unor comenzi masive, de multe ori fără licitații. Și militarii de carieră apar în „lumina reflectoarelor”, având ocazia să își dovedească competențele în acțiune, nu doar în exerciții. Un grup restrâns, dar foarte toxic de cetățeni care profită de barbaria conflictului este cel al sadicilor ce pot să-și satisfacă pornirile bolnave fără frica de lege. Unii devin chiar eroi! Toți ceilalți cetățeni sunt victime. Papa Ioan Paul al II-lea spunea: „Nu există război sfânt. Doar pacea este sfântă!” Perfect adevărat.
Respectând profilul rubricii, să revenim la efectele economice generale ale conflictelor. Războiul generează distrugeri care vor necesita cheltuieli de reconstrucție. Morții și mutilații în urma luptelor sunt în marea majoritate tineri, iar efectul pe piața forței de muncă este grav. Înarmarea și „consumul” imens de arme și muniție înseamnă resurse risipite (minerale, financiare, energetice etc.), din care cea mai mare parte nu sunt regenerabile. Dezvoltarea generală a națiunilor este blocată și recesiunea se instalează chiar și după încetarea luptelor. Natura este afectată, de multe ori ireparabil. Și nu am expus toate efectele negative. Deși pare surprinzător, războaiele au și efecte pozitive, cel puțin pentru o parte din conflict. Eliminarea dictaturilor după un „război hibrid” în Europa de Est, decolonizarea planetei, cu excepția spațiului ocupat de Rusia, sau obținerea independenței unor state ocupate de marile puteri (în Europa după Primul Război Mondial). La acestea se poate adăuga, pe plan economic, și un plus de investiții în cercetare militară, care poate fi utilizată și în producția civilă.
La momentul actual războiul a devenit prea scump și efectul progresului tehnologic îl poate transforma într-o anihilare a vieții pe Pământ. Cred (poate sunt prea visător) că actualele agresiuni ale dictatorilor sunt „cântecul lor de lebădă” și omenirea va asista doar la confruntări economice (război comercial) și tehnologice în viitor. Nu este o predicție absurdă!
Unde este România acum sub acesta aspect? În pregătirea noilor războaie electorale și a loviturilor „sub centură” pentru adversarii politici interni. Cam jalnic!
