Toate popoarele își doresc sfârșitul dictaturilor și pacea în lume. Excepție fac dictatorii și „brațele lor înarmate”! Vă propun un exercițiu de imaginație. Sfârșitul conflictelor militare sau „hibride” (foarte la modă acum) va genera și o lume mai pașnică în zona economică? Competiția tehnologică, de control al rutelor de transport și al fluxurilor financiare sau de „șantaj economic” prin controlul resurselor energetice sau minerale (vezi petrolul sau „pământurile rare”), va fi atenuată de încetarea conflictelor armate? Personal, sunt foarte sceptic. Războiul comercial va continua, cred, măcar din cauza faptului că ființa umană nu este pregătită să acționeze perfect fair-play. Dorința de a câștiga mai mult, de a avea o poziție dominantă și de a impune voința proprie celorlalți este în natura umană și nu va dispărea încă multe secole, cred. Mai mult, cred că aceste competiții de multe ori fără scrupule au și un efect pozitiv asupra societății prin accelerarea cercetării și dezvoltării în toate zonele economico-financiare.
Dacă soldații sunt „lăsați la vatră”, cei din lume afacerilor, armatele de avocați și consultanți sau cei care reprezintă „vârfurile de lance” din laboratoarele de cercetare nu vor avea nicio speranță de pace. Și este foarte bine așa! Nu văd progres fără competiție! Pentru ca „războiul comercial” să nu depășească anumite „linii roșii” și să se transforme într-un conflict militar (s-a întâmplat foarte des în istorie) pe plan mondial, mai ales după 1945, s-au instituit niște reguli sub egida ONU, dar nu numai. Aceste norme de „bune practici” sancționează în primul rând nerespectarea dreptului de autor, falsificarea produselor, furtul tehnologic, subvențiile mascate etc. și au contribuit la reducerea efectelor avansului „capitalismului sălbatic”, fără a anihila total distorsionarea pieței de actori (inclusiv statali, precum China) fără scrupule. Dar, ca întotdeauna, hoții (și merită acest titlu) sunt cu un pas înaintea reglementărilor și speculează toate scăpările din legislația internațională. Câștigurile sunt atât de mari încât tentația țepelor apare ca eternă.
În reglementările și supravegherea respectării lor un rol important îl are Organizația Mondială a Comerțului, o agenție specializată ONU. În acest moment, personal (nu sunt deloc singur), am impresia că această agenție este controlată din Est, zonă în care infracțiunile economice sunt cele mai prezente. Totuși, parțial își face cunoscută prezența, mai ales în zona fortului tehnologic și mult prea „timid” în cazul subvențiilor mascate, care afectează dur competiția comercială mondială. La nivel statal, lupta pentru un comerț internațional corect (sau win-win, cum spun amatorii de englezisme) se desfășoară diferit de la țară la țară. UE, campioana reglementărilor, nu impune aceleași norme mărfurilor extracomunitare ca în cazul produselor autohtone, de frica replicilor partenerilor (China în primul rând), SUA a exagerat cu politica agresivă a tarifelor, iar „tigrii asiatici” și China agreează actuala lipsă de coordonare pe plan mondial. Pescuitul în ape tulburi este benefic pentru cei hotărâți să câștige indiferent de metode!
În finalul acestui articol, care nu atinge decât foarte puțin subiectul (poate voi reveni), o întrebare se pune, incontestabil, respectiv: există o formulă de îmbinare a competiției cu respectarea normelor comerciale internaționale acceptate de membrii ONU? Nu cred că există, dar această situație nu trebuie să determine renunțarea la o politică pentru un comerț echitabil și o competiție cinstită. Este în folosul tuturor și al fiecărui cetățean al planetei!
