Un subiect destul de intens dezbătut, mai ales de cei „îndrăgostiți” de estul putinist, este legat de cheltuielile suplimentare ale UE aferente susținerii Ucrainei, dar și pentru înarmarea statelor aliate în condițiile agresivității Rusiei și acțiunilor imprevizibile ale SUA. După 80 de ani de pace și o dezvoltare economico-socială fără precedent în umbra „umbrelei nucleare” americane, Europa este obligată să-și reconstruiască rapid (3-4 ani) propria apărare. Neglijarea acestui aspect al conviețuirii pe continent, mai ales după 1990, și reducerea forțelor armate până la nivelul simbolic în unele state și alocarea din PIB-urile naționale a unor procente ridicol de mici (0,5 – 1,5%), ne-a creat o vulnerabilitate majoră pe care începem să o conștientizăm abia acum, după declanșarea războiului din Ucraina. Trebuie să ne pregătim pentru ce este mai rău (conflictul armat) prin înarmare, singura formă în măsură să descurajeze hoardele estului. Dictatorii nu respectă decât forța.
Cheltuielile mai mari cu înarmarea, la un nivel de 3,5 – 4% din PIB pentru fiecare națiune, ar face posibilă în trei – patru ani edificarea unei „umbrele militare europene” și revenirea Rusiei la un comportament mai puțin agresiv pe continentul nostru, măcar. Nu va fi drastic afectat nivelul de trai al populației. Efecte negative pe plan economic vor fi, precum creșterea datoriilor statelor, efectuarea cheltuielilor „neproductive” cu înarmarea (efect redus de multiplicare) sau risipirea de resurse „sensibile” precum materiile prime minerale sau energetice. Nu mai vorbesc despre dirijarea celor mai buni specialiști din producția și cercetarea „civililor” spre cea militară.
Dar nu sunt doar efecte negative. Un prim efect pozitiv este cel legat de siguranța investițiilor, atât civile, cât și militare, și de asigurarea unui climat normal de dezvoltare. Nimeni nu riscă banii într-o țară cu risc ridicat de invazie. În plus, „foamea” actuală de armament și muniție face posibilă și producția pentru export. Multe firme din zona producției militare și-au dublat sau triplat valoarea de pe bursă. Experiența din întreaga istorie ne arată că cercetarea și inovațiile-investițiile din domeniul militar și-au găsit de fiecare dată aproape și aplicații în producția civilă. Efectul de multiplicare asigurat.
În Germania interbelică, umilită de clauzele armistițiului de după Primul Război Mondial, se susținea înarmarea sub sloganul „să facem din unt tunuri!”. Deci, se accepta de majoritatea o reducere a nivelului de trai pentru înarmare, deși avea scopuri revanșarde. Și cetățenii Europei vor accepta un sacrificiu în numele siguranței naționale și personale. Iar viitorul trebuie gândit pe plan militar în absența SUA ca garant fără condiții (vezi pretențiile lui Trump). Pe plan practic, pentru optimizarea cheltuielilor, s-a început și sper să se perfecționeze o colaborare între statele membre în ce privește producția de armament și muniție (standarde unice în NATO și UE), formarea unor forțe armate de „reacție rapidă” cu participarea militarilor din statele membre, organizarea de „aplicații” comune etc. În puțin timp (2-3 ani), Europa va fi capabilă să se apere singură, mai ales dacă se vor găsi modalități de cooperare și pe plan nulclear. Asistăm la decizii rapide în această zonă, cum rar s-a văzut în UE și NATO.
În România, cetățenii aprobă în marea majoritate creșterea cheltuielilor militare, staționarea de soldați NATO și mijloace avansate de apărare pe teritoriul național. Rămâne ca cei care decid în domeniul dotării, mai ales, să-și facă bine sarcinile. Se pricep? Își asumă răspunderea? Vom vedea. Trebuie să fie decizii rapide.
