Un subiect prea puțin abordat în România și pe care nu pot decât să-l prezint ca informare este legat de influența conflictelor militare asupra piețelor mondiale. Mă refer în primul rând la piața energiei, a mineralelor „sensibile”, dar și la cea financiară, cu fluxurile sale, sau la acea a transporturilor internaționale maritime, aeriene și prin conducte. Izbucnirea războiului în Ucraina a creat la nivel european o emoție puternică datorată dependenței continentului de energie și minerale din Rusia (petrol, gaze, cărbune, uraniu, fier sau neferoase etc.). “Gurile rele” prognozau o explozie a prețurilor teribilă, care să genereze perturbarea producției și recesiune economică. La fel s-a întâmplat după declanșarea conflictului în Orientul Mijlociu sau Africa (Congo, Libia etc.). În primele săptămâni, piețele au reacționat nervos în Europa, Asia și America de Nord, dar intervențiile statale și mai ales maturitatea economiei globale au făcut ca fluxurile energetice, minerale, de componente industriale, financiare sau de transport să se reașeze cu pierderi reduse.
Piața mondială nu este atât de fricoasă cum credeau și sperau regimurile autoritare (Rusia, Iran etc.). Îndrăznesc a spune că piața a dat o lovitură decisivă Rusiei, spre exemplu, care estima că vestul democratic va abandona Ucraina pentru că va îngheța la propriu fără gazul metan rusesc. Nu a fost așa, economia mondială a suportat șocul noilor condiții și a identificat rapid noi furnizori, rute de aprovizionare sau a dezvoltat în timp record facilități portuare sau rețele de transport prin conducte. Această formă de apărare a valorilor economico-sociale în lumea democratică a căpătat și o denumire de care m-am îndrăgostit, respectiv de „capitalism teflon”. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu gastronomia, trebuie să spun că o tigaie protejată de un strat de teflon nu se „arde”. Și economia mondială a dobândit teflonul necesar protecției în criză!
Ce a determinat maturizarea piețelor și dispariția fricii de crize este o întrebare care necesită nu doar un răspuns teoretic. Consider că încrederea în evoluția și rezistența în fața problemelor ciclice în economia mondială, atât în timp de pace, cât și în conflict, este dată în primul rând de implicarea statelor, a instituțiilor internaționale și, de ce nu, a analizelor specialiștilor în domeniu, care sunt luate în considerare în lumea dezvoltată. Pe plan practic, intervențiile statale în rezolvarea blocajelor din perioadele de criză, precum cea generată de Covid-19, au efecte salutare, multiplicând sursele de aprovizionare cu materii prime și produse industriale, punând în valoare noi rute de aprovizionare și generând la nivel mondial o “linie roșie” valabilă pentru toate națiunile. Aproape nimeni nu o calcă, pentru că efectul negativ se restrânge asupra tuturor. Aprovizionarea cu uraniu pentru centrale continuă în ciuda războiului, spre exemplu!
Efectul maturizării pieței este clar pozitiv. O criză majoră cu potențial de extindere mondială ca cea din 1930 este exclusă. Cine „face cărțile” în acest joc care exclude prăbușirea economiei mondiale? În primul rând, statele puternice economic și geopolitic, care se protejează astfel de șomaj imens, migrație și recesiune pe termen lung. În al doilea rând, companii care doresc să câștige, fapt imposibil în cadrul tulburărilor economico-sociale. Tehnocrația, noua aristocrație planetară, cucerește lumea (în SUA a și câștigat competiția cu statul tradițional), trebuie să își protejeze investițiile imense și va lupta pentru stabilitate generală. În general, o nouă ordine mondială se va instala în economia globală.
Unde este România acum? În alianțe și trebuie să rămână acolo!
