Săptămâna asta a fost cea a Cupei. Peste tot în Europa, ba și pe alte continente (excepție fiind Italia, unde a avut loc o etapă de campionat) s-au desfășurat partide din competiția secundă ca importanță la nivel național. În fiecare țară, ea poartă câte un nume, legat de tradiție, de sponsor, de inițiatorul competiției. Numai în Anglia, nu se știe de ce, se joacă nu una, ci două cupe, de parcă nu le-ar fi suficiente jocurile nenumărate pe care oricum le dispută în campionate. Sunt cel puțin două țări, Spania și Anglia, unde Cupa este considerată de mulți mai importantă (sau măcar egală) cu campionatul, ceea ce face ca acesteia să i se acorde tot atâta importanță. Numai în primele tururi echipele mari rulează mai mult rezervele, dar cu cât competiția înaintează, cu atât crește și numărul titularilor obișnuiți prezenți pe teren. Pentru cei care au uitat de ce Cupa e numită cam peste tot „competiția surprizelor”, reamintesc povestea nebună a lui Real Madrid, de acum vreo cinci ani, când a fost eliminată de Alcorcon din liga a 3-a, echipă de care până atunci nu auzise nimeni. A fost, parcă, 5-1 în meciul tur, iar la Real jucaseră aproape toți „greii”. Accident, s-a spus atunci. Dar în returul care părea să fie o formalitate, Real urmând să bată nu cu 4, cât avea nevoie, ci cu 7 sau 8 la zero, mingea n-a vrut să intre în ațe decât de două ori. A fost nu doar surpriză, ci o veritabilă catastrofă. La noi, în această fază a optimilor care s-a desfășurat zilele trecute, un singur rezultat ar putea fi eventual privit ca o surpriză: eliminarea lui Dinamo de Mioveni, o echipă oarecare de Divizia B. Dar mai reprezintă oare, de foarte mulți ani, eliminarea lui Dinamo din orice competiție chiar o surpriză!? Așadar, Mioveni n-a fost un Alcorcon, în măsura în care nici Dinamo n-a fost și nu va fi vreodată un Real Madrid. Cât privește Rapidul nostru, sucevean, cred că ar fi putut da lovitura. N-a făcut-o fiindcă până să-și dea seama că și Petrolul e o echipă oarecare, ăia aveau deja două goluri în față. Păcat.