Muzica psaltică – parfumul slujbelor ortodoxe

Muzica religioasă ortodoxă își găsește rădăcinile în muzica și poezia poporului evreu. Primul izvor al muzicii bizantine este psalmodia sau interpretarea psalmilor Vechiului Testament.
Proorocul David, considerat pe bună dreptate cel mai mare poet și gânditor al poporului ales, a fost primul care și-a închinat talentul creator pentru a înfrumuseța cultul divin. Renumiții psalmi, scriși dar și interpretați de însuși regele David, se păstrează până astăzi în cultul ortodox, arătând valoarea acestora și actualitatea lor.
„De la psalmi avem termenul de «psalt», desemnând cântărețul de muzică bisericească ortodoxă, dar și termenul de «psaltichie», care este de fapt știința și arta interpretării muzicii bisericești. Psaltichie înseamnă stil, interpretare, text și etos. Ea este muzica evreilor, creație proprie a poporului ales și care nu este nici muzică populară, nici orientală, ci este muzică dedicată lui Iahve”, ne-a spus pr. Florin Bucescu, profesor de muzică psaltică în cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași.
„Muzică bisericească” – termenul cel mai potrivit
Cântarea actuală de la stranele bisericilor este cunoscută de majoritatea credincioșilor fie sub numele de muzică religioasă ori muzică bizantină, muzică psaltică ori muzică sacră, toți termenii referindu-se la muzica specifică în cultul ortodox.
„Majoritatea cercetătorilor arată că muzica bizantină este cea care s-a folosit în cult. Unii specialiști presupun că această muzică era folosită în spațiul bizantin chiar și în evenimentele având caracter politic. Putem vorbi, așadar despre muzică bizantină până la căderea Imperiului Bizantin, în 1453. După această dată, putem vorbi despre o muzică postbizantină sau psaltică, așa cum este numită frecvent cântarea de la strană. Muzica actuală este de tradiție bizantină. Cred că termenul cel mai potrivit este muzică bisericească”, ne-a explicat pr. Alexăndrel Barnea, lector la Catedra de Muzică a Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.
Influența grecească
Odată cu formarea Imperiului Bizantin, muzica bisericească, izvorâtă din muzica psalmilor, a poporului evreu, a primit puternice influențe grecești. Cultura și filosofia grecească a preluat muzica creștină și „sistemul grecesc de gândire muzicală a influențat muzica bisericească. Ei aveau primul sistem de notație, cel alfabetic. De la modul grecesc de a gândi muzica, de a o considera o artă, avem întregul sistem de muzică psaltică”, continuă pr. Bucescu. De la poporul grec, cu ajutorul Bizanțului, sistemul muzical a pătruns și la celelalte popoare creștine, implicit și la cel din spațiul dunărean. „Muzica psalmilor, trecută prin filieră bizantină, a ajuns la mai multe popoare. Acestea și-au lăsat amprenta asupra muzicii bisericești”, a adăugat pr. Barnea.
Muzica bisericească are și un specific românesc
Primele semne ale pătrunderii muzicii bisericești de formație bizantină sunt târzii. Cert este faptul că ea a primit influențele etosului românesc.
„Specificul național care și-a pus amprenta asupra muzicii bisericești din țara noastră se referă la cântarea de strană, interpretată de omul simplu, în care se reflectau puternice influențe din folclorul românesc. La Arhivele Statului, filiala Piatra Neamț, la Fondul «Gavriil Galinescu» se păstrează un manuscris original din secolul al XVIII-lea, aparținând lui Dimitrie Suceveanu, în care sunt câteva cântări de la Canonul Crăciunului.
La sfârșit, autorul menționează: «cum să cânta di bătrâni, cu o sută de ani în urm㻄, arată pr. Barnea. Cu timpul, au apărut și cărțile liturgice, atât pentru strană, cât și pentru altar.
Școlile de la Neamț și Putna
Au existat pe teritoriul românesc, începând cu secolul al XV-lea, centre în care muzica bisericească era studiată și în care au apărut și primele creații românești.
„Cei care au păstrat, au cultivat și au promovat cântarea românească pentru prima dată au fost reprezentanții școlilor de la Neamț și Putna, cum ar fi Eustatie Protopsaltul, Domitian Vlahul și Teodosie Zoticar.
Ei, chiar dacă au fost instruiți în grecește sau în slavonește, au scris românește. Avem transcrieri și până astăzi, dar nu știm exact cum suna. Putem doar presupune, în urma cercetărilor acestor transcrieri. Cred că ar suna puțin ciudat astăzi. Nu știu cum ar fi dacă s-ar cânta astăzi în biserică creațiile lui Filotei sin Agăi Jipăi, care a elaborat pentru prima dată un manuscris psaltic în românește, «Psaltichie românească». Sună altfel decât cântările de astăzi”, adaugă pr. Alexăndrel Barnea.
Epoca fanariotă și reforma hrisantică
Cercetătorii arată că din secolul al XVII-lea, muzica bisericească de pe teritoriul românesc a suferit o puternică influență grecească, încât a fost nevoie de o reformă pentru simplificarea notației muzicale.
„Grecii, în perioada fanariotă, au adus formule ritmico-melodice și cu semne ornamentale foarte multe. Atât de multe erau, încât nu se mai putea distinge melodia adevărată. Erau influențe melodice din muzica laică, turcească, de la cafenelele de pe malul Bosforului, cum spunea Macarie Ieromonahul.
S-a simțit nevoia de readaptare, de corectură, de simplificare și de aceea, în 1814, s-a petrecut reforma hrisantică, când Patriarhia de Constantinopol a delegat trei specialiști: mitropolitul Hrisant, Hurmuz Hartofilax și Grigorie Lampadarul. Aceștia au reevaluat sistemul de notație și s-a ajuns la ceea ce se cântă astăzi”, a mai ținut să lămurească părintele Barnea.

Corurile Catedralei mitropolitane din Iași
La Catedrala mitropolitană din Iași, răspunsurile liturgice sunt date de mai multe coruri. Slujitorii de aici, împreună cu studenții teologi care cântă în cursul săptămânii la strană și care pot fi auziți la slujbele transmise de Radio Trinitas, formează corul „Altarul”. Repertoriul acestui ansamblu este monodic, bizantin. Pe lângă acest cor, mai există la catedrala ieșeană și formația corală a studenților teologi, o parte dintre ei fiind și studenți la Conservator. „Corul «Chivotul», care dă răspunsurile liturgice în zilele de rând, interpretează muzica bizantină, dar și corală, tetrafonică. Majoritatea partiturilor sunt creații românești, dar sunt și traduceri grecești”, ne-a explicat arhim. Dosoftei Șcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iași.
Pe lângă cele două coruri amintite, există și cel mai vechi cor al catedralei, numit „Sanctus”. A fost înființat de mitropolitul Iosif Naniescu, care a introdus pentru prima dată, la Iași, cântarea armonică. Până atunci se cânta doar bizantin. „Se spune că influența grecească era atât de mare, încât la strana dreaptă cântau doar protopsalții greci”, a mai spus arhim. Dosoftei.
(Ștefan MĂRCULEȚ, sursa: www.ziarulumina.ro)