Cea de-a IV-a ediție a Festivalului „Tarafuri și fanfare”, care s-a desfășurat la Suceava în zilele de 26-27 iunie a.c., festival organizat de „Jurnalul Național” împreună cu Complexul Muzeal Bucovina cu sprijinul Consiliului Județean și al Primăriei Municipiului Suceava, a adus, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, lăutari și muzicanți vestiți din întreaga țară.
Un dialog al zonelor etnografice, al instrumentelor și al vocilor din Maramureș, până în Gorj
Festivalul, care din pricina vremii nefavorabile nu s-a mai desfășurat în incinta Muzeului Satului Bucovinean, a fost salutat la deschidere de primarul Ion Lungu (care și-a exprimat dorința ca edițiile viitoare să aibă loc în municipiul nostru, iar acest festival „să se împământenească la Suceava”) și de vicepreședintele Consiliului Județean Vasile Ilie.
Spectacolul din ziua de sâmbătă, coordonat de pe scenă de maestrul Grigore Leșe, a fost o veritabilă lecție despre muzica autentică.
Conceput ca o poveste în care muzica însoțește toate evenimentele vieții, spectacolul, care s-a conturat ca un dialog al zonelor etnografice, al instrumentelor și al vocilor din Maramureș, până în Gorj, a alternat muzica „de ascultare” cu muzica de petrecere, a făcut să răsune cântări de tarafuri de la „zicala miresei”, la muzica de joc, de la doină jelită, tânguitoare, la cântec sunător de fanfare.
„Uitați-vă la ei, muzica-i după fața lor!”
Grigore Leșe, care a prezentat tarafurile și interpreții, precum și fanfarele participante, provocând și animând acest dialog muzical, a semnalat la început prezența unui public destul de restrâns în sală. „M-aș fi așteptat – a spus el – să plouă și să tune afară, dar sala să fie plină. O să vedeți că atunci când încep să cânte tarafurile pe scenă norii s-or cam duce!”.
Oscilând între îngrijorare și umor, Grigore Leșe a subliniat faptul că „lăutarii din România au fost 60 de ani în criză, dar acum ar trebui să se facă loc muzicii lor”.
Modul în care cântă aceștia, în care interpretează, este inimitabil și nu poate fi învățat în școli. „Uitați-vă la ei – a spus Grigore Leșe – muzica-i după fața lor! Mulți vor să ia locul lăutarilor, dar nu seamănă cu ei nici la față și nici la cântat”.
„Așa trebuie să învețe să cânte tinerii, nu cu fițe!”
Alternând secvențele muzicale cu binevenite comentarii, Grigore Leșe a îndemnat publicul la interactivitate. Prezentând taraful lui Văsălie din Maramureș (care cânta „ceterucă galbănă, glasul tău mă leagănă”) el a prevenit glumeț publicul, spunând: „Puteți veni din sală cu comenzi, dar, atenție, cel care face comanda trebuie să răsplătească ceterașul”.
„Dați mii de euro – a spus dojenitor Grigore Leșe prezentând în continuare tarafurile de pe scenă – pe două lălăite și alea cântate pe bandă. Ei, lăutarii sunt cei care asigură petrecerea, îs vii, îs adevărați. În criză trebuie să intre oamenii neadevărați”.
Spectacolul a continuat având pe scenă Banda lui Argint din Pârâul de Pripor, Taraful lui Ciulei din Brădiceni – Gorj, Taraful din Grecești – Dolj sau Fanfara de la Stamate. „Așa trebuie să învețe să cânte tinerii – a accentuat Grigore Leșe – nu cu fițe!”.
