Ion Grămadă este proprietarul uneia dintre cele mai interesante colecții etnografice din Moldova, care numără peste șapte mii de piese și este găzduită, la domiciliul colecționarului, într-o casă țărănească veche de aproape două secole, dar și în mai multe anexe, multe dintre acestea construite în ultimii ani și în care sunt prezentate îndeletniciri tradiționale din zonă, cum ar fi creșterea animalelor, oieritul, cioplitul lemnului, etc.
Clădirea principală a ansamblului muzeal Casa Muzeu „Ion Grămadă” Câmpulung Moldovenesc a fost inclusă în Parcul Național al Monumentelor de Arhitectură în iunie 1955 și reprezintă o construcție tipică pentru începutul secolului al XIX-lea. Este o casă de tip orășenesc, ridicată de familia Constantin Grămadă, una dintre cele mai bogate familii ale Ocolului câmpulungean, care dispunea de pământuri la Câmpulung, Sadova și Fundu Moldovei, fiind în același timp proprietari de mori, vaduri de moară și ai unui număr mare de animale.
Casa a fost construită în 1817, din lemn cioplit, cu tindă și două încăperi în față și bucătărie în spate, împrejmuită de o prispă din bârne cioplite, cu streașina largă susținută de stâlpi crestați, fiind o locuință reprezentativă pentru o familie de gospodari.
Pelerin și colecționar
Obișnuiți să-l întâlnim pe Ion Grămadă peste tot unde sunt evenimente culturale în județ, într-o zi de duminică după-amiază, l-am găsit la Colecția Etnografică din Câmpulung Moldovenesc Est, sau Capul Satului. De fapt, nu este vorba doar de o colecție etnografică, este vorba de un muzeu al colecțiilor.
Autorul ne-a mărturisit că nu el a dat această denumire, actuală, de Muzeu etnografic, ci cei mai mulți dintre vizitatori, care au constatat că cele peste 7.000 de exponate, organizate în 18 săli, nu mai pot fi o simplă colecție, ci un adevărat muzeu etnografic.
„Poate nu întâmplător, este și o coincidență. Pe baza unor documente istorice, cartierul în care se află Colecția Ion Grămadă, Cartierul Capul Satului, din vremuri a fost capăt de sat, și atunci, legat de această denumire istorică, doresc să realizez, într-o perspectivă apropiată, un muzeu al satului la capătul satului”, a spus Ion Grămadă.
O bisericuță va întregi muzeul
Ion Grămadă a spus că dintr-un sat în miniatură nu poate lipsi o bisericuță, chiar un schit, cu multe icoane pe care deja le are în muzeu și care ar putea împodobi pereții acestui schit.
Are deja conturat proiectul bisericii din lemn, dar lipsesc deocamdată resursele financiare pentru procurarea materialelor necesare ridicării lăcașului de cult.
Am aflat că deja este în lucru, la un meșter din Câmpulung, o troiță mare, ca un semn de mulțumire pentru tot ce a realizat până acum și ca un semn de rugă pentru tot ceea ce își propune să facă mai departe.
Ion Grămadă mărturisește că și-ar dori ca cele peste 7.000 de exponate să fie cât mai bine păstrate, conservate și puse în valoare.
O altă preocupare este construirea unui gard tradițional din bârne și acoperit cu solzi, o poartă țărănească. Sunt multe lucruri pe care și le dorește nu pentru el, ci pentru vizitatori, și speră în ajutorul Consiliului Local și al celor care doresc să se alăture eforturilor sale. Ion Grămadă speră ca într-un timp scurt, până anul viitor chiar, să poată realiza aceste obiective.
Multe exponate au valoare sentimentală
Din acest mic tezaur inestimabil al tradiției pentru generațiile viitoare, în care portul popular bucovinean este reprezentat de peste o sută de costume populare, ștergare, lăzi de zestre vechi de peste 120 de ani, sumane, icoanele vechi, obiecte de cult, cărți religioase, mobilier rustic, instrumentele muzicale, nu lipsesc nici obiectele de tehnică populară, stative, mașini de răsucit, vârtelnițe și tot ce mai este de trebuință unei gospodării țărănești.
Pentru ilustrarea ocupației principale a locuitorilor din zonă, Ion Grămadă a reconstituit coliba stânei, cu principalele dotări, atelierul de prelucrat lemnul cu toate sculele necesare.
Sunt multe lucruri de care Ion Gramadă este legat sufletește. De exemplu, cămașa pe care a purtat-o mama sa, primul ștergar cu motive populare pe care i l-a dăruit bunica, sau lucruri pe care i le-a făcut cadou tata sau bunicul.
Pe lângă obiectele „de suflet” sunt și obiecte pe care, pentru a le aduce în colecție, colecționarul de la poalele Rarăului a trecut prin multe peripeții, o parte dintre acestea fiind redate în a doua carte pe care a publicat-o, „Întâmplări ce nu puteau fi uitate”.
Colecționar și scriitor
Ion Grămadă este un păstrător al tradițiilor și obiceiurilor populare din zona Câmpulungului și prin cărțile sale. Nu își propusese și nici nu se gândise, cu puțin timp în urmă, să scrie.
Dar mulți vizitatori, care au apreciat modul în care Ion Grămadă vorbește despre tot ce există în muzeu, maniera în care prezintă exponatele, dar și lucruri legate de istoria și tradiția acestor locuri, l-au îndemnat insistent să pună pe hârtie tot ce le-a prezentat lor. Nu și-a propus un termen, dar în doi ani a reușit să editeze două cărți. Prima carte prezintă „Întâmplări din viața unui colecționar”, iar a doua, „Întâmplări ce nu puteau fi uitate”.
Urmează a treia carte, „Pelerini prin zestrea trecutului”, care va reflecta foarte multe aspecte din istoria acestor locuri, tradiții, oameni, folclor, pentru că are câteva culegeri de folclor vechi, dar foarte valoroase și alte întâmplări pe care nu a reușit să le prindă în cele două cărți.
„Urmează să scriu în perioada de iarnă, pentru că timpul îmi permite o perioadă de cercetare. Doresc să integrez în muzeul nostru și o sală a oamenilor de seamă din Câmpulung, pentru că noi, aici, la Câmpulung, am avut și avem oameni de valoare, care merită să fie cunoscuți, iar activitatea lor și tot ce au făcut pentru oraș să fie prezentate publicului”, a spus Ion Grămadă.
Invitație cu anticipație
„Dacă domnul va voi și mă va sprijini, va ieși acest Muzeu al Satului de la Capătul Satului, pentru care, cu anticipație, vă invit să-l vizitați și unde vă aștept cu cea mai mare plăcere”, a spus autorul colecțiilor. Alături de Ion Grămădă este tovarășa de viață, soția, Didina Grămadă. Ea i-a fost alături atât la găsirea exponatelor, la aranjarea lor, la conservarea obiectelor.
Pentru turiștii aflați în trecere, în gospodărie este înființat și un punct de informare și documentare, unde se găsesc peste 2.000 de pliante, albume și diverse alte suveniruri donate de vizitatori.
