A împlinit 75 de ani. „Bătrânelul” nu a avut parte însă de aplauze sau măcar de o felicitare oficială. De daruri nu s-a pomenit, nici de vreo sărbătoare locală. Și totuși, sărbătoritul este o instituție culturală de inestimabilă valoare. Muzeul „Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc este singura instituție de cultură din lume dedicată artei populare bucovinene a lemnului și unul dintre puținele muzee cu tematică asemănătoare din Europa.
Deși are o valoare inestimabilă, evenimentul nu a fost marcat în nici un fel de autoritățile locale. Mai rău, muzeul se zbate acum în sărăcie cruntă, abia se găsesc bani de salarii (alocați de la bugetul local) și gurile rele zvonesc chiar că primăria se gândește la posibilitatea desființării muzeului, pentru că tot consumă prea mulți bani, iar spațiul ar putea fi folosit la altceva.
File de istorie
Deschiderea oficială a Muzeului Județului Câmpulung a avut loc la 1 iunie 1936, avându-l director pe Constantin Brăescu, profesor la Școala de Arte și Meserii.
Potrivit precizărilor directorului Marcel Zahariciuc, se aflau între exponatele găzduite în trei săli de clasă multe dintre bunurile salvate din colecția Ion Ștefureac, furci de tors, lăzi de zestre, păscărițe, arme vechi, numismatică, piese de port, icoane.
După 1944 colecția muzeală a fost mutată din clădirea școlii, pentru ca în anul 1967 patrimoniul muzeului să fie adăpostit în clădirea disponibilizată în acest scop, a fostei primării și apoi prefecturi, construită în anul 1904.Cu timpul a ajuns să dețină un patrimoniu de peste 15.000 de piese din lemn, bazat pe colecțiile etnografice alcătuite de Ion Ștefureac și Constantin Brăescu.
Cea mai mare parte a pieselor prezentate în circuitul muzeului, potrivit site-ului oficial al instituției, sunt realizate din lemn de molid, din brad și foioase, majoritatea fiind datate în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.Din lemn sunt confecționate și piese utilizate la culesul și transportul fructelor de pădure, coșurile fiind împletite din coajă de brad, din crengi de alun sau din rădăcină de molid, alături de hreabănul folosit la recoltarea afinelor.
O bună parte din muzeu este destinată păstoritului. Inventarul destinat acestei ocupații este bogat și realizat, în cea mai mare măsură, din lemn: găleata pentru mulsul oilor, cupa și donița pentru muls vacile, cofe, bote ciobănești și linguri de diferite mărimi, un inventar de vase și unelte pentru prepararea brânzei din care nu lipsesc budacile și donițele, tăugerul, lopățelele de urdit, hârzobul, chiagornicerele.
Printre exponate se mai numără plugul de lemn ce datează de la mijlocul secolului al XVII-lea, dar și păscărițele folosite la adusul alimentelor la sfințit de Paște. Alături de instrumentele populare specifice zonei, precum buciumul și cornul de vânătoare, cioplite din lemn rezonant și învelite în coajă de mesteacăn, apar în sălile muzeului tilinca, fluierul și cobza.
Industria casnică textilă este ilustrată cu stativele sau războaiele de țesut, vatala, vârtelnița, urzitorul, suveica. Mobilierul țărănesc este reprezentat de podișorul, blidarul și lada masă.
Un loc aparte îl ocupă lada de zestre care trebuia să rețină atenția colectivității atât prin mărime, cât și prin aspectul general.
Nu lipsesc mijloacele de transport. Piesa de rezistență este carul din lemn pentru transportul vinului din zonele viticole ale Moldovei, piesă datată la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui următor. Sunt prezente și săniile pentru ocazii, care se foloseau în zilele de sărbătoare, la vizitele familiale, ocazionate de sărbători, sau la nunți.
Muzeul include și o expoziție în aer liber, cu principalele tipuri de locuințe și construcții anexe, valoroase atât prin vechime, cât și prin soluțiile constructive, tradiționale, pe care le cultivă. Aceasta include Casa huțulă din secolul la XVII – lea, care a fost transferată din satul Ciumârna în anul 1990, dar și o locuință de la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Bijuterii de lemn, ignorate
Colecțiile sunt incluse în săli organizate tematic.
„Muzeul Lemnului e o adevărată enciclopedie a acestei străvechi arte, exprimând și tâlcuind artistic universul vieții țărănești. Totul e zămislit din lemn ca mărturie a căldurii și nobleței sufletului localnicilor, a meșterilor autentici, înzestrați cu însușiri artistice, ce ridică la tipic străvechiul meșteșug al lemnului”, spunea prof. Grațian Jucan în lucrarea sa „Câmpulungul Moldovenesc – vatră folclorică”.
Și totuși, bijuteriile inestimabile din lemn nu stârnesc astăzi interesul așteptat. Localnicii intră rar în instituția de cultură, iar mulți dintre copii și tineri nu au pășit niciodată peste pragul ei. Este mai cunoscută de străini, singurii vizitatori care vin din proprie inițiativă în vizită la vechile comori. Muzeul nu are deloc fonduri pentru o promovare decentă, așa că se descurcă greu în această privință.
Nici edilii locali nu par interesați de soarta muzeului, deși instituția este finanțată de bugetul local. Abia i se alocă bani de salarii, în timp ce materialele necesare pentru întreținere și curățenie, de pildă, au alocate sume de câteva sute de lei anual. De la detergenți la vopsea, totul este procurat în prezent de salariați, din buzunarul lor, pentru că banii alocați pentru astfel de mărunțișuri indispensabile s-au terminat de mult.
Gurile rele mai spun alt lucru uluitor, că primăria se interesează deja cum ar putea desființa muzeul, pentru a se muta în sediul lui actual. A auzit despre asta și conducerea muzeului, dar nu e nimic oficial. Marginalizarea instituției a devenit vizibilă chiar și pentru ochiul neavizat. De pildă, muzeul valoros și celebru nu a fost inclus în acest an în nici un fel în manifestările ocazionate de un mare festival internațional de folclor. Directorul muzeului nu poate spune de ce, dar recunoaște cu tristețe că nu mai poate aștepta prea mult pentru instituție în viitor.
