Mutu se compară cu Hagi

Atacantul echipei AC Fiorentina, Adrian Mutu, a declarat, într-un interviu în cadrul emisiunii „Il signori del calcio” de la postul italian Sky Sport 1, că a încercat să demonstrez că poate fi valabilă comparația sa cu Gheorghe Hagi, informează cotidianul Tuttosport.
Redăm interviul acordat de internaționalul român:
Reporter: La 18 ani, ai debutat în campionatul românesc. Erai așa de talentat încât toți te-au numit ca moștenitorul lui Hagi.
Adrian Mutu: A fost o greutate în plus pentru mine, deoarece Hagi a fost unul dintre cei mai buni jucători români din toate timpurile. În același timp, am fost foarte onorat și am încercat mereu să demonstrez că această comparație poate fi valabilă.
R: Hagi era idolul tău când erai copil?
A.M.: Era idolul tuturor copiilor români. Avea carismă și a făcut enorm pentru fotbalul românesc.
R: Mai erau și alți jucători din care te inspirai?
A.M.: Toții fotbaliștii cu numărul 10 de la toate echipele îmi plăceau. Cum ar fi Platini și apoi Del Piero.
Coleg cu Ronaldo și Panucci
R. Prima ta experiență în fotbalul italian a fost la Inter. Ce ai gândit atunci când ți-au spus să-ți faci bagajele pentru a pleca la Milano?
A.M.: Abia așteptam. Era o echipă cu atâția campioni. În prima zi când am ajuns în vestiar am stat alături de Vieri. Mai erau și Baggio, Ronaldo, Zamorano, Blanc, Zanetti, Panucci. Credeam că nu voi juca niciodată. Nu aveam deloc răbdare, vroiam să fiu pus imediat la încercare. O dată, la antrenamente, Lippi m-a luat de ureche și mi-a spus: «Băiete, ești tânăr, nu te mai agita pentru că vei avea șansa să joci!». Mai erau 14 jocuri până finalul campionatului și dintre ele am evoluat în șase ca titular, dar era atât de multă de presiune… Nu m-am impus deoarece pentru mine Inter, la vârsta aceea, era un pic cam mult. Lippi prefera jucători cu mai multă experiență.
Coșmarul Chelsea
R: A venit apoi trecerea la Chelsea. Ai devenit jucătorul român cel mai scump din toate timpurile.
A.M.: A fost o ofertă pe care nu o puteai refuza.
R: Ce relație aveai cu Abramovici?
A.M.: Una foarte bună, eram jucătorul favorit al fiului său.
R: La început a mers totul bine. După aceea, ai încetat să faci furori în teren și făceai doar în afara lui.
A.M.: Când începi să exagerezi în afara terenului, pe teren fizicul nu o mai acceptă. Să greșești este normal, face parte din viață, dar și atunci când ești o persoană publică este mult mai ușor ca oamenii să te arate cu degetul. Cel mai important lucru este să tragi concluziile cele mai bune din aceste critici.
R: Ai fost depistat pozitiv cu cocaină. Crezi că ai căzut într-o capcană?
A.M.: O capcană făcută de greșeli copilărești, nu cred că a fost ceva pus la cale de Chelsea pentru a mă alunga. Era ușor să greșești: eram celebru, la Londra mergeam peste tot și eram tratat ca un rege. Am fost naiv, am fost un credul.
R: A fost vreun motiv pentru care te-ai lăsat așa influențat?
A.M.: Cu câteva luni înainte să merg la Londra, am divorțat de soția mea (n.r. – Alexandra Dinu), aveam și un copil iar aceste lucruri erau o mare povară. Apoi, ca și atunci când am ajuns prima oară în Italia, oamenii, limba, erau toate noi. Intrasem puțin în depresie. La început acest lucru nu se simțea pentru că pe plan fotbalistic în mergea foarte bine. După aceea, am avut o pubalgie timp de trei luni, iar necazurile au început să apară.
R: Nu crezi că ar fi trebuit să fie mai aproape de tine cei de la Chelsea?
A.M.: În majoritatea cazurilor, echipa îți mai dă o a doua șansă, în schimb aici în două luni m-au dat afară. Vorbeam puțin limba engleză, nu înțelegeam prea multe. Am rămas dezamăgit deoarece ar fi trebuit să-mi dea o a doua șansă. Nu era corect să mă lase singur pentru că problema era mai mult pe plan personal, decât pe cel fotbalistic. Am fost concediat, nu m-au mai plătit, am fost concediat așa cum era normal să se întâmple, iar acum sunt în așteptarea ultimei sentințe. Să plătesc atât de mult pentru o greșeală a fost exagerat, m-au descris într-un mod în care nu sunt, de cinci ani nu am mai vorbit despre asta, dar în curând voi începe să spune exact cum s-au întâmplat lucrurile.
R: Cum ai ieșit din această situație?
A.M.: La început credeam că trăiesc un coșmar. M-a ajutat și familia, dar în special am încercat să stau singur pentru a mă regăsi. Dinamo București mi-a permis să mă alătur antrenamentelor lor, eu le mulțumesc pentru că m-au ajutat foarte mult. Apoi, după trei luni, am semnat cu Juventus. În luna ianuarie, am ajuns la Torino și am vorbit cu Capello (n.r. Fabio Capello). Mă pregăteam în fiecare zi.
Între primii 10 fotbaliști din lume
R: Un fost coechipier de-al tău de la Juventus spune că ești între primi zece fotbaliști ai lumii. Acest lucru îl spune Ibrahimovici.
A.M.: El a fost colegul meu de cameră în cei doi ani pe care i-am petrecut la Juve. Imaginați-vă ce pereche eu și el în cameră!
R: Care a fost cel mai frumos moment al tău la echipa din Florența?
A.M.: Semifinala Cupei UEFA pe care am pierdut-o la penalti, putem chiar să și câștigăm acel trofeu.
R: Cum ți se pare Florența?
A.M.: Este un oraș ciudat. În trei zile poate trece de la entuziasm la pesimism. Și apoi revii la entuziasm. Nu există mult echilibru în sentimente. Acest lucru însă reprezintă forța acestui oraș, deoarece este suficient un singur episod pentru a reda entuziasmul, mai repede decât în alte locuri. Suntem foarte influențați de temperamentul oamenilor acestui oraș.