Musca între geamuri

Pe la începutul anilor ’70, își făcea loc cu greu printre dinozaurii literaturii comuniste, un nume: Petru Popescu, cel care, înainte de a se „defecta” în SUA, avea să lase literaturii române câteva opere memorabile, în cap cu romanul „Dulce ca mierea e glonțul patriei”. Avid de lectură (deși pe vremea aceea eram fotbalist „cu acte”, legitimat la Poiana Câmpina!), mă număr printre puținii care l-au descoperit pe scriitorul Popescu înainte de a deveni celebru, odată cu publicarea volumului de schițe „Om în somn”, pe care îl consider ca fiind mai bun chiar decât operele care i-au adus notorietatea. Într-una din schițe este relatată drama unei muște. Rămasă captivă între geamuri, nu are acces nici către bunătățile de pe masă, blocate de fereastra interioară, nici la libertatea absolută de dincolo de cealaltă. Se zbate și se lovește de ferestre până moare. Care-i legătura cu rubrica asta!?, v-ați putea întreba. Cum, oameni buni? Încă n-ați înțeles că amărâta aia de Middlesbrough e exact ca musca lui Petru Popescu? Se zbate, sărăcuța, să răzbească în ambele direcții (UEFA și FA Cup) dar se izbește de geamuri. Prima căzătură. Așa, de avertisment, a fost aia de la București. I-ar fi putut fi fatală dacă sticla aia de care s-a bușit ar fi fost mai dură, dar s-a arătat nițeluș elastică, amortizând parte din șoc. La trei zile distanță, a crezut că poate sparge în partea cealaltă, spre interior. S-a proțăpit musca pe picioarele dinapoi, și dă-i, și dă-i cu capul („berbecele” ăla despre care vorbea și Traian Ungureanu în „Gazeta Sporturilor”), doar-doar o scăpa la bucatele de pe masa din interior, FA Cup, care va să zică. În termenii galeriilor de pe întreaga întindere a planetei, rezultatul: canci! Așa că i-a mai rămas muștei englezești de dat pentru ultima (și cea din urmă) oară cu capul, poimâine, în ceea ce trebuie să-i fie încercarea fatală. După care va trebui să priceapă că pentru oricare muscă, nimic nu este mai normal decât să rămână acolo, prinsă între turul și returul cu Chelsea, Newcastle, Everton și care or mai fi. Că, adică, pentru alde Middlesbroug, simplul fapt că e lăsată să-și târâie prin Premier League armata de babe și de rebuturi este deja o performanță peste puterile ei. Iar Steaua mai are și ea tot două zile în care trebuie să-și bage bine în cap ideea că după atâta efort ar fi ridicol să te spargă o muscă.