Muntele Fuji, Vila Medici și orașul Agadez din Niger se numără printre siturile care ar putea fi înscrise în patrimoniul mondial UNESCO, cu ocazia sesiunii anuale a acestei organizații, ce are loc între 16 și 27 iunie, la Phnom Penh, care va analiza și situația siturilor distruse din Siria și Mali.
Un număr de 32 de situri naturale și culturale sunt în cursă pentru a fi incluse, pentru valoarea lor universală excepțională, și ar putea să fie adăugate pe această listă care reunește deja 962 de situri din 157 de țări, informează AFP.
Siturile candidate includ deșertul de coastă din Namibia, vila și grădinile Medici din Toscana, biserici de lemn din Munții Carpați din Polonia și Ucraina, stațiunea balneară canadiană Red Bay din provincia Labrador, populată în secolul al XVI-lea de marinari basci.
Anumite situri sunt prezentate ca fiind „bunuri naturale”, precum Etna din Italia, iar altele sunt prezentat ca „bunuri culturale”, precum Muntele Fiji din Japonia.
Simbol al Japoniei, acest vulcan care are o altitudine de 3.776 metri reprezintă un element principal al iconografiei nipone și include opt mari sanctuare șintoiste.
În acest an, Franța nu este reprezentată pe lista de propuneri. De manieră generală, țările occidentale și cele asiatice sunt deja foarte bine reprezentate pe această listă.
Siturile propuse au fost examinate de două organisme consultative, care transmit recomandări în vederea înscrierii pe lista patrimoniului mondial unui comitet UNESCO, alcătuit din reprezentanți din 21 de țări, aleși pentru mandate de șase ani.
Aceste decizii au o puternică miză economică, întrucât clasarea unui sit poate facilita deblocarea fondurilor pentru conservare și să antreneze o creștere a frecventării turistice.
Comitetul UNESCO, care nu impune o limită în privința numărului de situri care vor fi incluse, poate să ignore recomandările experților, așa cum a fost cazul pentru înscrierea Bisericii Nașterii Domnului din Betleem în 2012. Palestinienii, recent admiși în UNESCO, au făcut din această include o prioritate politică, în condițiile în care experții au considerat că acel dosar de candidatură nu era încă finalizat.
În acest an, nicio controversă politică la fel de puternică nu este așteptată, chiar dacă subiectul Orașului Vechi din Ierusalim are mari șanse să fie inclus în dezbateri, după ce Israelul a refuzat la sfârșitul lunii mai să permită accesul unei misiuni UNESCO care dorea să examineze gradul de conservare al sitului.
Principala provocare pentru UNESCO vizează într-adevăr conservarea siturilor amenințate de absența activităților de întreținere, de turismul necontrolat și de dezvoltarea activităților economice, după modelul Marii bariere de corali din Australia, amenințată de boom-ul exploatărilor miniere și de gaze.
La capitolul siturilor care prezintă „probleme de conservare majore”, Comitetul va discuta în special cazul sitului Casbah din Alger, cel al orașului vechi din Sanaa (Yemen) și cel al orașului Potosi (Bolivia).
Comitetul va formula recomandări care, dacă nu vor fi urmate de state, pot antrena o retragere a sitului de pe lista patrimoniului mondial, sancțiunea supremă care a fost aplicată până în prezent doar în două cazuri.
Comitetul poate să lărgească lista „patrimoniului în pericol”, care include 38 de situri deosebit de amenințate, precum Insulele Galapagos (Ecuador), care a fost primul inclus în patrimoniul mondial UNESCO, în anul 1978.
Comitetul va adăuga cel mai probabil în acest an siturile siriene, inclusiv străvechiul oraș Alep. Neputincios în fața distrugerilor, comitetul UNESCO va lansa un nou apel către toate părțile implicate în conflictul sirian, cerându-le să protejeze acest patrimoniu, și va cere statelor vecine să coopereze împotriva traficului cu bunuri culturale siriene.
În Mali, UNESCO se va angaja în faza de reconstrucție și a anunțat că are nevoie de 11 milioane de dolari pentru a restaura manuscrisele de la Tombouctou, parțial distruse și avariate în timpul ocupării orașului de islamiști înarmați.
Prezentăm mai jos lista celor 32 de situri – bunuri naturale, culturale și mixte – aflate în cursă pentru a fi incluse în patrimoniul mondial UNESCO cu ocazia sesiunii din 2013 a acestei organizații, organizată la Phnom Penh, în Cambodgia.
Bunuri naturale: Tian Shan din Zhenjiang (China), Parcul Național Himalaya (India), Muntele Etna (Italia), Muntele Kenya (extensie a unui sit existent, Kenya), Rezervația biosferei El Picante și Marele deșert Altar (Mexic), Ergul din Namib (Namibia), Sanctuarul florei și faunei sălbatice din lanțul muntos Hamiguitan (Filipine), Parcul național tadjik (Munții Pamir, Tadjikistan), Parcul național Cat Tien (Vietnam).
Bunuri mixte naturale și culturale: Pimachiowin Aki (Canada), Arhipelagul Bjiagos (Guineea-Bissau), Parcul național Sehlabathebe (Lesotho).
Bunuri culturale: Cursurile de apă Hercule din Bergpark Wilhelmshöhe (Germania), Stațiunea balneară bască Red Bay (Canada), Peisaj cultural al orezăriilor în terasă Hani din regiunea Honghe (China), Monumentele și siturile istorice Kaesong (Coreea de Sud), Ansamblul istoric și arhitectural Bolgar (Rusia), Orașul porturar istoric Levuka (Fiji), Forturile din Rajahstan (India), Palatul Golestan (Iran), Peisajul cultural Maymand (Iran), Vila și grădinile Medici (Italia), Muntele Fuji (Japonia), Orașul și castelul Vianden (Luxemburg), Zoma din Isandra (Madagascar), Centrul istoric din Agadez (Niger), Minele regale de sare Wielickza și Bochnia (extensie, Polonia), Bisericile Tserkvas din lemn din regiunea Carpaților (Polonia și Ucraina), Universitatea Coimbra – Alta și Sofia (Portugalia), Situl arheologic Al Zubarah (Qatar), Orașul istoric Alanya (Turcia) și Situl antic Chersonese Taurida (Ucraina).
Din România, în prezent, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO se află Rezervația Biosferei Delta Dunării (înscrisă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), bisericile din nordul Moldovei (1993), cetățile dacice de la Orăștie (1999), bisericile maramureșene din lemn (1999) și centrul istoric al orașului Sighișoara (1999).
România apare în Lista patrimoniului cultural imaterial al umanitățiii UNESCO cu ceramica de Horezu, inclusă în 2012, ritualul călușului, inclus în 2008 (după ce fusese propus în 2005), și cu doina, inclusă în 2009.
Lista patrimoniului cultural imaterial al umanitații UNESCO a fost alcătuită oficial în 2008, potrivit unei Convenții pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial încheiată la Paris, pe 17 octombrie 2003. Lista numără în prezent peste 170 de opere din peste 75 de țări. Patrimoniul Cultural Imaterial se referă la tradiții și expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri și evenimente festive, cunoștințe și practici referitoare la natura și la univers, tehnici legate de meșteșuguri tradiționale.
UNESCO a fost fondată la data de 16 noiembrie 1945, are sediul principal în Franța, la Paris, și are 73 de filiale active în diverse țări ale lumii. Scopul organizației este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin promovarea colaborării între națiuni în diverse domenii, precum educație, știință, cultură și comunicații, pentru a se reuși stabilirea unui respect universal față de justiție, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, potrivit Cartei Națiunilor Unite. România este membră UNESCO din 27 iulie 1956.
