Acest an electoral ne oferă un spectacol trist al iresponsabilității politice. Guvernul de dreapta și opoziția atât de stânga (PSD), cât și de dreapta (PDL) se întrec în a oferi pomeni electorale. Se pun pariuri dacă inflația va atinge 10% în 2008, după ce păream că scăpaserăm de spectrul acestui flagel care a sărăcit populația în anii 90. Parlamentarii par că nu au altă treabă decât să inventeze alte și alte pomeni. Acum au oferit fiecărui elev câte un memory stick. Sună futurist, dar e doar imbecil într-o țară cu un sistem educațional la pământ. Este jignitor că politicienii ne tratează pe toți drept pomanagii. Ei uită ei că dacă au de unde să dea acum este doar pentru că s-a dezvoltat în ultimii ani o clasă mijlocie și antreprenorială, care produce și care plătește impozite. Dacă ne plângem de aglomerația pe șoselele spre munte la sfârșit de săptămână este pentru că mulți români își permit vacanțele de weekend. Dacă tot mai mulți români își fac vacanțele în străinătate nu este pentru că le-a scăzut patriotismul, ci pentru că acum își permit. Tranziția a avut o mulțime de pierzători, dar a avut și mulți câștigători. România marilor orașe și a job-urilor bune este acum vizibilă și în plină dezvoltare. Dar politica pare a fi făcută doar pentru cei care așteaptă pomeni de la stat. O guvernare care a avut curajul să introducă cotă unică se bazează acum pe voturile pensionarilor.
Reforma fiscală ar fi trebuit continuată, dar e pusă în pericol pentru că politicienii români par că nu știu decât să redistribuie. Cota unică rămâne un succes major: au scăzut taxele și au crescut în același timp veniturile bugetare. Am susținut ideea înainte ca politicienii să o preia și calculele noastre de atunci au fost corecte. Cota unică nu avantajează bogații, cum spune Ion Iliescu (bogații nu își dau salarii), ci clasa de mijloc. Au scăzut impozitele, oamenii au rămas cu mai mulți bani. Cum de au crescut și veniturile bugetare? Simplu: scăderea taxelor a adus în zona oficială multe salarii mari, dar plătite în plic până atunci. A fost o situație din care a câștigat toată lumea: clasa mijlocie a avut salariu mai mare și plătit în mod oficial (de unde și explozia creditului de consum), cei săraci au beneficiat din creșterea veniturilor bugetare. Dar pentru ca aceste venituri să existe trebuie ca prioritatea să rămână dezvoltarea economică, debirocratizarea și investițiile. Veniturile în plus nu trebuie îndreptate doar în redistribuire socială, ci și în dezvoltare, infrastructură și continuarea relaxării fiscale (în zona taxelor plătite de firme mai ales).
Dar parcă toate acestea nu mai contează. Singura miză a politicii pare a fi: cum facem praf banii în plus cu care ne-am trezit la buget. Am antamat deja creșterea bugetară pe câțiva ani de acum înainte, fără măcar să fim siguri că această creștere va continua. Îți trebuie curaj și idei ca să miști economia. Ca să arunci în stânga și în dreapta cu banii munciți de alții îți trebuie doar multă nesimțire. Deși pe hârtie dreapta domină politica românească, politicile au ajuns să fie doar de stânga. Și nici măcar o stângă reformată a la Tony Blair sau Bill Clinton, ci o stângă populistă, care tratează cetățenii ca pe niște pomanagii. Tăriceanu ultimilor doi ani este mai aproape de Ion Iliescu în acțiunile sale decât de Blair, ca să nu mai vorbim de politicienii de dreapta veritabili. În America, republicanii vorbesc despre politicienii de la Washington ca fiind ”spend crowd” (gloata cheltuitorilor). Dar acolo li se opun organizații care luptă pentru taxe reduse și politicieni de mare succes candidează pe platforme pentru reducerea cheltuielilor publice. Noi avem o concurență doar între cei care vor să cheltuiască foarte mult și cei care vor să cheltuiască enorm.
În aceste condiții, cine mai reprezintă clasa de mijloc? Ce se va întâmpla cu cota unică după alegerile din acest an? Se respectă programul de scădere a contribuțiilor sociale? Câți bani vom plăti la stat după 2008? Câți ani vom plăti pomenile electorale din 2008? Cum reechilibrăm bugetul de pensii fără să facem praf bugetul de stat? Mai adoptăm euro în 2014? Acestea nu par a fi teme de interes. Sunt tehnicalități. Politica noastră este despre ce pomeni mai dăm la popor.
