Creierul uman a devenit, pe parcursul evoluției, tot mai mare, pentru că omul a fost constrâns să coopereze cu semenii săi și a învățat astfel să muncească în echipă, potrivit unui studiu publicat miercuri, informează AFP.
Comparat cu cel al predecesorilor săi hominizi, creierul lui Homo sapiens are alura unui uriaș. În ciuda cunoștințelor lor numeroase și a circumvoluțiunilor supradimensionate, oamenii de știință nu au reușit niciodată cu adevărat să explice motivul pentru care creierul uman a evoluat în acest fel.
Potrivit cercetătorilor irlandezi și scoțieni, răspunsul ar putea fi unul destul de simplu: pentru a supraviețui, omul a avut nevoie să coopereze și a trebuit deci să se înzestreze cu un creier suficient de mare pentru a se descurca cu succes în aceste relații sociale complexe.
Pentru acest studiu, publicat în revista britanică Proceedings of the Royal Society B, savanții au realizat un model informatic care reproduce creierul uman, a cărui rețea de neuroni era capabilă să evolueze pentru a reacționa față de o serie de provocări de natură socială.
Acest creier virtual a fost supus apoi în fața a două scenarii.
În primul test, doi infractori sunt arestați de poliție și fiecare poate decide să îl denunțe sau nu pe celălalt. În al doilea test, cei doi indivizi sunt „prizonieri” în automobilul lor rămas blocat în zăpadă și trebuie să evalueze situația pentru a afla dacă trebuie să își unească forțele pentru a reuși să iasă sau dacă trebuie să se mulțumească să îl lase pe celălalt să acționeze.
În ambele cazuri, s-ar presupune că unul dintre cei doi indivizi ar putea obține mai multe avantaje rămânând egoist. Totuși, cu cât creierul său evolua mai mult, cu atât individul era mai înclinat spre cooperare, au descoperit cercetătorii.
„Cooperăm adeseori în cadrul unor grupuri mari de indivizi care nu se cunosc între ei, iar acest fapt necesită capacități cognitive pentru a afla cine ce trebuie să facă și pentru a-ți potrivi comportamentul în consecință”, a explicat unul dintre autorii studiului, Luke McNally de la Trinity College din Dublin.
Cooperarea nu este total dezinteresată. Ea reprezintă adeseori rodul unui calcul destinat evaluării șanselor de obținere a unor rezultate pozitive.
Munca în echipă și capacitatea cerebrală se stimulează una pe cealaltă. „Trecerea la societăți mai cooperante, mai complexe, poate stimula evoluția către un creier mai mare. Și, odată cu apariția unor niveluri de inteligență mai ridicate, se constată că nivelul de cooperare merge și mai departe”, a afirmat același om de știință.
Există totuși anumite limite fizice ale cooperării, spune Robin Dunbar, antropolog specialist în evoluția umană la Universitatea Oxford.
„Mărimea actuală a creierului nostru limitează mărimea comunității cu care putem să reacționăm, aceea față de care avem sentimentul de apartenență”, a explicat Robin Dunbar.
După părerea sa, rețeaua socială personală a unui individ se limitează la circa 150 de persoane, în medie. Trecerea la cifra 500 ar obliga oamenii să-și dubleze mărimea creierului.
