Mulțumim Bucovina

Mulți și-ar fi dorit să poată debuta ca editorialist cu un asemenea subiect: prima ediție a Târgului de Turism al Bucovinei. Mii de bucovineni și sute de vizitatori de pe alte meleaguri au călcat pragul Centrului Economic Bucovina de la Salcea, pentru a vedea, dintr-o singură privire, o parte însemnată din ceea ce înseamnă turismul în Țara de Sus, aici unde Dragoș, îmblânzitorul de zimbri și Măria Sa Ștefan cel Mare și Sfânt și-au ales loc de veșnicie. Peste 100 de firme expozante, vizitatori filipinezi, pakistanezi, cehi, bieloruși, ucraineni, ruși, chinezi și evident români, toți au vrut să fie alături de Bucovina la prima ei mare sărbătoare modernă. Nimic din ceea ce s-a făcut până acum nu poate fi comparat cu cele trei zile de târg. Am avut de toate, inclusiv critici și supărări. Unii pentru că nu au fost invitați, cu un petec de hârtie, alții pentru că nu au avut resemnarea să vadă că Bucovina merge mai departe și fără ei. Dar au fost puțini, foarte puțini, în comparație cu cei care au venit să privească standurile Suceviței, ale Câmpulungului, Dornelor sau Rădăuților. Sau în comparație cu cei câțiva mii de tineri și mai puțin tineri, care au venit să-i vadă și să-i asculte pe monștrii sacri de la Iris, o legendă adevărată a rock-ului românesc. Trupă care ar trebui să ne dea de gândit și nouă, pentru că de 30 de ani construiesc un proiect și nu au ajuns încă la capăt. Și sper să nici nu ajungă repede. Am avut privilegiul să ascult, printre alte succese ale carierei lor, trei melodii, care, în atmosfera parțial câmpenească, amintind de festivaluri precum cel de Woodstock, m-au impresionat: “Ziua care va veni”, “Vino pentru totdeauna” (http://catalinnechifor.blogspot.com/2007/09/iris-vino-pentru-totdeauna.html) și “Cei ce vor fi”. Trei mesaje care pot promova turismul din Bucovina și care pot defini în linii mari direcția în care ne îndreptăm, prin tot ceea ce facem, indiferent de postura în care ne aflăm. Într-adevăr, va veni și ziua în care, în Bucovina vom găsi drumuri mai bune, aeroporturi modernizate, pensiuni și hoteluri care să ofere servicii fără de reproș, iar ziua aceea nu e departe. Atunci, cei care vin ca turiști vor avea toate motivele din lume să își dorească să rămână aici pentru totdeauna. Am făcut un prim pas. De acum încolo, rămâne un singur lucru de îndeplinit: cât mai mulți dintre cei care pot ajuta, să ajute într-adevăr acest colț de țară, pentru că Bucovina nu-i a noastră, ci a urmașilor urmașilor noștri, în veacul veacurilor. Iar cei ce vor fi după noi, vor putea spune, cu adevărat, dacă Măria Sa Ștefan a așteptat în zadar sau nu. Un lucru e cert: ținutul nostru merită orice efort, fie doar pentru faptul că generații după generații s-au străduit să păstreze neatinse obiceiurile, tradițiile, locașurile sfinte și nu în ultimul rând, ceea ce puțini dintre pământeni mai au: ospitalitatea, a cărei definiție din Dicționarul Explicativ al Limbii Române ar trebui schimbată cu un singur cuvânt: BUCOVINA.