Cei mai mulți dintre dinozaurii din familia teropodelor, cu excepțiile notabile ale speciilor T-Rex și Velociraptor, erau de fapt erbivore și nicidecum carnivore, așa cum se credea până de curând, au anunțat paleontologii americani, citați de AFP.
Cercetătorii Lindsay Zanno și Peter Makovicky, de la Field Museum din Chicago, au determinat, cu ajutorul unor analize statistice, că regimul alimentar a 90% dintre speciile de dinozauri din familia teropodelor era constituit din plante.
Aceste rezultate sunt contrare opiniei care se bucura de o largă popularitate în rândul paleontologilor, potrivit căreia toți dinozaurii teropozi își vânau prada pentru a se hrăni, mai ales aceia care erau mai apropiați de strămoșii păsărilor.
„Cei mai mulți dintre teropozi erau în mod clar adaptați pentru o viață de prădător, însă, într-un anumit punct din evoluția acestei familii provenind din păsări, au devenit erbivori”, a declarat Lindsay Zarro.
Savanții americani au descoperit astfel aproape o duzină de trăsături anatomice, statistic legate cu indicii directe referitoare la comportamentul erbivorelor, printre care se numără faptul că aveau un cioc lipsit de dinți.
„După ce am stabilit o asociere dintre anumite evoluții anatomice ale acestor dinozauri și dovezi directe referitoare la obiceiurile lor alimentare, am căutat să găsim celelalte specii de teropode care aveau aceleași trăsături”, au precizat savanții americani. „În acest fel, am putut să determinăm care erau erbivore și care erau carnivore”, au mai spus aceștia.
Aplicând această analiză, cercetătorii au aflat că 44% dintre speciile de teropode – 90 de specii, distribuite în șase mari familii – erau erbivore.
Ei au ajuns, totodată, la concluzia că strămoșii celor mai mulți dintre dinozaurii cu pene și ai păsărilor moderne își pierduseră deja apetitul pentru carne.
Deoarece numărul teropodelor erbivore este atât de mare, super-carnivorele, precum T-Rex și Velociraptor, ar trebui considerate mai degrabă drept o „excepție care confirmă regula”, afirmă savanții americani.
Studiul lor a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
