Cu siguranță că spicherul nu a avut nici o intenție să-l rănească pe radioascultător, dar diferența între ceea ce a vrut să spună și ceea ce s-a înțeles că a spus atinge aici punctul maxim: intenția mesajului emis și mesajul receptat sînt exact opuse. La această distorsionare semantică s-a ajuns printr-o greșeală de sintaxă (cuvîntul sintaxă își are originea în grecescul syntaxis, care înseamnă „a construi” sau „construcție”), adică o greșeală de îmbinare a cuvintelor în propoziție/de construcție a propoziției. Mai exact, la îmbinarea cuvintelor în propoziție trebuie să se țină cont de faptul că multe cuvinte pot avea valori lexicale și morfologice diferite, în funcție de context. De exemplu, cuvîntul la poate fi substantiv cînd are înțelesul de „notă muzicală”, dar prepoziție cînd nu are informație semantică (Vin la tine). Tot astfel, echivocul întrebuințării vocabulei înainte derivă din posibilitatea folosirii acesteia atît ca adverb de timp sau de loc (Eu am venit înainte, iar tu ai întîrziat; Stăpînul merge înainte, iar cîinele după), cît și ca prim constituent al locuțiunii prepoziționale înainte de, locuțiune ce introduce un circumstanțial de timp (A făcut repetiție înainte de concert). Intenția de comunicare a spicherului a fost de a întrebuința cuvîntul înainte cu valoare adverbială, subliniind prin aceasta ideea de desfășurare/continuitate pe o perioadă nedeterminată. Dar prin introducerea lui înainte în fața atributului substantival de căsnicie s-a produs o reorganizare sintactică și semantică a contextului: înainte de căsnicie = circumstanțial de timp implicînd, contrar intenției de comunicare a vorbitorului, ideea de limită temporală: înainte, deci nu după (prezenta) căsnicie.
Schimbarea topicii constituenților din acest context ar putea aduce o oarecare ameliorare semantică construcției date (Mulți ani de căsnicie înainte). Desigur că în acest caz, un rol important în receptarea adecvată a intenției de comunicare îl are intonația. În absența unei intonații corespunzătoare intenției comunicative, exprimarea acestei urări ar fi lipsită de riscurile ambiguității dacă, pe lîngă schimbarea de topică, am întregi sfera semantică a determinării temporale prin de aici înainte (Mulți ani de căsnicie de aici înainte). Soluția cea mai simplă, totuși, de înlăturare a echivocului din formula Mulți ani înainte de căsnicie constă în eliminarea din context a cuvîntului înainte. Deci recomandabil este: (Să aveți parte de/vă dorim) Mulți ani de căsnicie! Exprimarea circumstanțialului de timp înainte nu este necesară aici deoarece, în mod logic, urările pe care le facem sărbătoriților vizează momentul prezent și viitorul, iar nu timpul trecut. Așadar, referința temporală fiind subînțeleasă, explicitarea ei nu este necesară. Dimpotrivă, este nerecomandată în condițiile în care exprimarea ei afectează inteligibilitatea enunțului sau produce distorsiuni semantice nedorite.
Greșeala de sintaxă pe care am luat-o în discuție în această pagină este, cu siguranță, cauzată de neatenție, de comunicarea în grabă a informației. Se poate întîmpla oricui – căci cine poate sări peste umbra neputințelor proprii? Și totuși, de la o greșeală ocazională pînă la formarea unui obicei drumul este ușor de parcurs. De aceea, neglijarea cultivării unei exprimări îngrijite și lipsa curajului de a pune întrebări în legătură cu regulile de comportament lingvistic pe care nu le cunoaștem (îndeajuns) sînt atitudini care ar trebui descurajate la orice vorbitor. Este bine de știut că aceste „calități” nu fac casă bună cu gramatica. Cu atît mai puțin mulți ani înainte de căsnicie.
