Așasunt căile fotbalului! Bine, asta știa toată lumea, dar se pare că gnoseologia nu-i ajută nici pe cei mai viteji si mai breji dintre engleji. N-o să vă plictisesc prea mult cu exasperanta comparație cu faimoasa finală Bayern-Manchester de acum unșpe ani, doar o mică observație de rutină. Și de data aceasta, echipa care a condus și care a avut meciul în mână, a lovit bara de două ori, pentru ca la potou să rămână cu bara lovită și buza umflată. Atunci nemții, acum englezii.
O altă echipă care a dictat mersul jocului nu ca un profesor, ci ca un dictator, Barcelona, a fost semibasculată în final de o decizie aiurea a lui Musaca ăla! Dacă era arbitru englez la centru, catalanii nu pierdeau niciodată meciul ăsta. E drept, nici așa nu l-au pierdut, dar nici nu se pot focusa pe El Clasico fiindcă exemplul Sevillei este încă fraged.
Tot un exemplu pe dos ar putea fi și parcursul lui Lyon în această stagiune. După 3-1 în tur cu conaționalii bordelezi, iată-i la un pas de semifinale, fază de neatins pe vremea când Lyon avea echipă care n-a discutat ani în șir cu nimeni în Franța: Juninho, Fred (perioada de dinaintea accidentării), Malouda, Abidal etc. Și atunci a avut culoare bune dar a fost ejectată de Porto, Roma sau PSV. Iar apoi, când a erupt Benzema, s-au ciocnit de Manchester sau Barcelona. Acum, cu epigonul Bastos în rol de Juninho (când a executat aiurea o lovitură liberă din poziție ideală, parcă l-am văzut pe Bănel!) se zbate să prindă loc de Liga Campionilor în dauna unor Montpellier sau Auxerre, dar simte în obraji boare de semifinală!
În fine, Interul lui Mourinho câștigă italienește, deși antrenorul spune că nu agreează stilul. Chiar dacă diferența nu pare liniștitoare, în retur italienii ar putea câștiga mult mai lejer. Pandev este jucător croit pe contraatac și nici Eto’o sau Milito nu sunt departe. Chivu pare încă fragil pentru meciuri cu calificarea pe masă. Poate din semifinală…
