Sfânta Muceniță Varvara a trăit pe vremea împăratului Maximian (284-305) la Heliopolis (Helenopont / Helespont). Era fiica unui păgân cu numele Dioscur (sau Dioscor), care o ținea sub pază, într-un turn înalt, din pricina marii ei frumuseți trupești. Fecioara aceasta credea în Hristos și n-a vrut să-și ascundă credința de tatăl ei. Odată, când tatăl ei a spus sa se facă două ferestre la o baie pe care o zidea, fiica lui a poruncit sa se facă trei. Întrebată fiind pentru ce a dat porunca aceasta, i-a răspuns ca a făcut trei ferestre în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. La auzul acestor cuvinte tatăl ei s-a repezit îndată cu sabia să o omoare, dar sfânta a fugit și s-a ascuns într-o stâncă ce s-a deschis ca prin minune; de acolo s-a dus în munți. Tatăl ei a urmărit-o și a găsit-o; a luat-o de cosițe și a dat-o domnului țării aceleia. Înaintea acestuia, Sfânta Varvara a mărturisit pe Hristos și a batjocorit pe idoli. De aceea a fost chinuită în multe feluri și în sfârșit ucisă cu sabia de tatăl ei, cu mâinile lui. Se spune ca tatăl ei, după ce a ucis-o, a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte și a murit. (www.credo.ro)
Rugăciunea Sfintei Mari Mucenițe Varvara înainte de moarte:
„Dumnezeule Cel fără de început, Care ai întins cerul ca un acoperământ și pământul l-ai întemeiat pe ape, Cela ce răsari soarele tău spre cei buni și spre cei răi și dai ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Tu și acum auzi-mă pe mine, roaba Ta, care mă rog către Tine. Ascultă-mă, o, Împărate, și dă Darul tău la tot omul care mă va pomeni pe mine și pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boala năprasnică și moarte neașteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că știi, Doamne, că trup și sânge suntem și lucrul Preacuratelor Tale mâini”.
Rugăciune către Sfânta Mare Mc. Varvara:
„Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări și grabnica tămăduitoare și mult-minunată, Sfânta fecioară Mare Muceniță Varvara, eu, ticălosul scap și către Sfântul tău chip cu nevoință căzând, mă rog: vezi neputința sufletului meu și pe acesta cu obișnuita învățătură a milosârdiei tale și cu bună silință vindecă-l degrabă.
Ia aminte la glasul rugăciunii mele, nu trece cu vederea suspinul adus din ticăloasa mea inima și ascultă strigarea mea, ca una ce ești singura mea scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe Preasfânta cea de o ființă și nedespărțita Treime în baia părintească ce ți se zidea; pe Aceea roag-o pentru mine, ticălosul și netrebnicul robul tău, ca să mă miluiască acum și în ziua morții mele. Închină-te Părintelui ceresc, ca pe mine, cel căzut sub povara păcatului, să mă ridice spre cuvântarea slavei Sale și să mă îndrepteze, ca totdeauna să am sus inima, să gândesc la cele de Sus, iar nu la cele pământești. Roagă pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care în temniță ruga ta cea mucenicească a auzit, ca și pe mine leneșul, cel ce șed în trândăvie ca într-o temniță, degrab să mă întoarcă spre rugăciune și spre alergarea la poruncile lui Dumnezeu; și să-mi dea inima ca să doresc a mă ruga neîncetat.
Cheamă și pe Sfântul Duh, Izvorul care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta muceniciei și te-a acoperit cu aripile Sale, ca și mie, rușinatului și necuratului, să-mi zidească inima curată și duh drept să înnoiască întru cele dinlăuntru ale mele; și mai vârtos să mă cheme și să-mi dea osârdie ca să mă nevoiesc în viața curate și să mă întărească spre facerea faptelor bune.
www.eph.md
