Mucenicii din luna martie

În ziua de 9 martie, când biserica creștină serbează pe cei 40 de mucenici/Sfinți din Sevastia, jertfiți pentru dreapta lor credință, în toate satele locuite de români se practica mai multe tipuri de obiceiuri, creștine și precreștine, întrucât sărbătoarea a suprapus momentul echinocțiului de primăvară, aducând în atenție riturile de purificare (Focurile), de comemorare a morților (Moșii de flori cu mâțișori și Sfinții) și de obținere a belșugului (se scoate plugul și se aruncă un ou înaintea lui, pentru sporul recoltelor). Încă din zorii acestei zile se adună gunoaiele de prin curți, de la vite și din casa si li se da foc, în mijlocul bătăturii. Cei din familie dar mai ales tinerii sar peste acest foc, în așa fel încât fumul să le pătrundă pe sub haine, ca „să fie feriți de rele”, să se bucure de sănătate și să poată vedea „flăcările comorilor”. În satele din Bărăgan, femeile dau copiilor care joacă în jurul focului, o formă modelată cu chip de om, din aluat, numită „Uitată”. Această formă are cap, mâini și picioare dar nu are ochi – este oarbă – deoarece ea reprezintă ofranda adusă tuturor morților care în timpul anului au fost uitați de la pomenirile moșilor. În alte localități din Oltenia și Transilvania în preajma acestui foc se pun mese și scaune, în credința că sufletele strămoșilor vor veni pentru a se odihni lângă foc. Din cenușa acestui for gospodinele pun peste straturile din grădină și în jurul arborilor din livezi, ca să rodească. Tot acum sunt amenințați arbori neroditori zicându-le „Faci fructe, ori te tai?”. Cu aceeași cenușă, femeile din Ialomița obișnuiesc să înconjoare casa, împreună cu o cârpă fumegândă, pentru a o feri de șerpi. Protectori ai agricultorilor și ai vegetației, cei 30 de Mucenici (Sfinții) sunt cinstiți prin ofrande preparate din aluaturi rituale. Aproape în toate localitățile din țară se fac pentru memoria Sfinților colăcei din făină de grâu. Forma acestora și numele lor sunt diferite de la o zonă la alta: „Sfinți și Sfințișori” în Moldova, „Măcinici și Mucenici” în Muntenia, „Brădoși” în Oltenia, „Brândușei” în Banat. Micile forme din aluat au adesea chip de om cu cap, ochi, nas, gură, mâini și picioare; alteori, Sfinții sunt modelați ca porumbel sau ca o albină. Dincolo de aceste forme arhaice care aduc în atenție simbolismul creștin, colacii de Măcinici se mai fac în formă cifrei 8, rotunzi, ca niște covrigi subțiri sau/se încolăcesc ca o spirală (străvechiul motiv al șarpelui). În ceea ce privește modul de preparare, trebuie să spunem că în majoritatea localităților – sate și orașe – Sfinții se frământă din aluat dospit, se coc la cuptor și apoi se ung cu miere și se presară cu nucă. În Muntenia, Mucenicii se frământă din aluat nedospit, se modelează în aceleași forme dar se fierb în apă. Când sunt fierți zeama lor se îndulcește cu zahăr (miere) și se adaugă nucă pisată. Indiferent de modalitatea de preparare, important este ca să se facă cel puțin 40-44 de Sfinți (Măcinici) – asemeni celor 40 de martiri din Sevastia – și să se dea de pomană, la copii și la sărmani, în credința că astfel va „rodi grâul” și oamenilor „le va merge bine în acel an”. Pentru rodul livezilor și sporul casei, se ung ușile coșarelor și pomii din grădină cu zeamă de la Măcinicii fierți. Tot cu rosturi simbolice există credința că în această zi – 9 Martie, la Măcinici – este bine ca să se dea de pomană și să se bea 40-44 de pahare de vin sau țuică, ca „să fii sănătos și să nu se lipească bolile”.
Fascinante prin spectaculozitatea formelor de manifestare aceste tradiții continuă să preocupe omul modern și chiar să-l tenteze a le practica. Dacă plugul este mai greu de aflat prin gospodăriile contemporanilor, colacii de Măcinici, modelați din aluat nedospit, sunt oferiți cu generozitate gospodinelor grăbite de către serviciile de panificație, iar cofetăriile și patiseriile au început să prezinte ca „delicatese tradiționale”, inclusiv „Sfinții și Sfințișorii” unși cu miere și presărați cu nucă.