– Din mâinile ei ies lucrări uimitoare, deși viața ei înseamnă o luptă continuă pentru a avea unde locui, în așa fel încât să se întrețină din alocația de elev și ajutorul social
– Angela, care a luat nota 10 examenul de atestat și cu media 9,08 Bacalaureatul, își dorește cu ardoare să ajungă și la facultate, unde să studieze “Arta Decorativă” și „Comunicarea socială”
Pentru unii oameni, arta nu înseamnă doar plăcerea de a crea, ci și un refugiu, cea mai bună cale de a scăpa de griji și supărări. Pentru Angela, pictura și lucrările decorative au însemnat mai mult decât relaxare, au fost salvarea ei, în momente extrem de grele, în care a fost abandonată de familia ei, de cei care i-au dat viață și acum nu vor să mai știe nimic de ea.
Când o vezi – un boț de om, slabă ca o frunză, în pericol de a fi luată pe sus de prima adiere de vânt, nu îți vine a crede că de mai bine de un an trăiește doar din munca proprie, întreținându-se și strângând bani pentru lucrarea de final de liceu și pentru facultatea la care speră să ajungă.
Lucrarea de atestat, de la finalul clasei a XII-a la Liceul de Artă din Suceava, e o măsuță – mozaic, un fluture de piatră, cu aripile larg deschise, pentru a-și lua zborul.
Asemeni fluturelui, abia ieșit din cocon, care învață să zboare, Angela a trebuit să-și ia zborul mult prea devreme și într-un mod foarte dureros. Părăsită de tată încă de când era mică, fără nici un sprijin din partea lui în atâția ani de zile, în clasa a XI-a s-a trezit alungată de acasă, chiar de propria mamă, cea care i-a dat viață. De atunci, locuiește într-o cameră de cămin și se întreține din alocația de elev – de 25 de lei/lună și din ajutorul social de 76 de lei, acordat de Primărie.
Pentru orice om, 100 de lei nu ajung nici măcar să își asigure mâncarea într-o lună, unde să mai pui în calcul hainele necesare unui adolescent, banii de cazare și cheltuielile neprevăzute, precum cele necesare tratării unei simple răceli. Și totuși, acest copil – maturizat prea devreme, a reușit mai mult decât atât. A reușit să termine liceul cu brio, cu nota 10 la examenul de atestat și cu media 9,08 la Bacalaureat. Numai pentru examenul de atestat a trebuit să strângă bani câteva luni, pentru a-și cumpăra materialele necesare realizării unei lucrări de artă.
Măsuța de fier, cu fluturele – mozaic, a însemnat multă muncă și bani cheltuiți, dar a meritat din plin, pentru nota de 10 obținută.
Acum, Angela Sovejanu are o dorință și mai mare. Vrea să ajungă la facultate, la Universitatea de Vest din Timișoara, să studieze Artele decorative, dar, în același timp, să învețe și la facultatea de „Comunicare socială și relații publice”. Dorința ei e cu atât mai ciudată, cu cât Angela e o fată retrasă, care stă în banca ei și nu vrea să deranjeze pe nimeni.
La baza deciziei ei stă dorința de a se face plăcută celor din jurul său, de a fi acceptată, adică își dorește tocmai ce nu a primit din partea familiei.
“Am plâns foarte mult atunci când mi s-a spus să plec de acasă. Nu îmi venea a crede că mi se poate întâmpla așa ceva. Am găsit alinare în lucrările mele. Atunci când sunt tristă, când îmi vine să plâng, mă apuc să pictez. Din păcate, atunci, și picturile mele sunt triste”, povestește Angela.
Un sprijin mic, dar care îi poate decide destinul
Pentru ca Angela să își îndeplinească visul, de a ajunge la facultate, să studieze Arta Decorativă și Comunicarea socială, are nevoie doar de 650 de lei – banii necesari pentru înscrierea la cele două facultăți și pentru drumul până la Timișoara. Ceea ce pentru unii înseamnă o nimica toată, banii de buzunar pentru o seară de distracție, pentru ea înseamnă totul. Dacă reușește să ajungă la facultate, ar putea deveni o cunoscută creatoare de artă decorativă, poate chiar și o persoană îndrăgită de toți cei pe care îi va cunoaște. Dacă nu, va rămâne aici, pradă disperării – pentru că nu va mai avea unde locui, nici alocație de elev cu care să se întrețină și nici o șansă de a se face remarcată.
Vrea doar să i se dea posibilitatea de a arăta că este capabilă. E decisă să se întrețină singură în facultate, vrea să își găsească de lucru, așa cum și aici a muncit din greu pentru a avea bani cu care să își cumpere pensule și culori de pictură, atât de scumpe, dar foarte necesare ei.
A lucrat ca vânzătoare în Piața Mare, cât timp programul i-a permis să nu lipsească de la școală. A avut uneori și două slujbe, împărțind fluturași promoționali prin oraș.
E o luptătoare și o visătoare, un fluture firav, ieșit în lume prea devreme, care vrea să zboare. Are nevoie de o șansă, de un vânt bun, care să o poarte către succes.
