Motivele pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să nu retrocedeze 166.813 ha de pădure către biserica din Bucovina

Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei a pierdut definitiv procesul prin care revendica o suprafață de 166.813,5 hectare de pădure. Soluția a fost dată la finalul anului 2014, dar pentru a motiva decizia cei trei magistrați de la instanța supremă au avut nevoie de nu mai puțin de cinci luni de zile. Și asta în condițiile în care o mare parte din motivare se bazează pe ceea ce au scris judecătorii de la Curtea de Apel Cluj, dar și pe motivele de recurs invocate de părțile implicate în dosar.
Vasile Tudor, avocatul care a reprezentat Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în acest proces care s-a derulat timp de aproape 14 ani, spune că se aștepta la o soluție de acest fel, dar este convins că la Curtea Europeană a Drepturilor Omului situația va fi cu totul alta.
„Este ceva de nivel ABC în domeniul funciar pe care orice persoană care locuiește în Bucovina îl cunoaște, și anume că cine are înscris în cartea funciară la fila D dreptul de proprietate este proprietar și nu simplu administrator. Din păcate, în sistemul actual, totul este posibil, să devii din uzufructuar proprietar și invers. Aceasta este modalitatea actuală prin care statul român al anului 2014 redevine statul român din anul 1949 care a confiscat averile bisericii din Bucovina”, a spus avocatul Vasile Tudor.
„Recunoașterea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei drept continuator al vechiului Fond nu este echivalentă cu recunoașterea dreptului de proprietate”
În puținele concluzii ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție se arată că recunoașterea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei drept continuator al vechiului Fond nu este echivalentă cu recunoașterea dreptului de proprietate pentru pădurile revendicate.
„Înalta Curte constată că o asemenea susținere este lipsită de orice fundament, instanța de apel expunând, prin considerente detaliate și elaborate din punct de vedere juridic, evoluția istorică a vechiului Fond bisericesc, reținând despre acesta că a fost o persoană juridică de drept public, creată de puterea supremă în stat, care avea un patrimoniu propriu și distinct, o administrație proprie, un scop definit explicit prin legea de înființare, chiar și un drept de dispoziție asupra bunurilor pe care le folosea, exercitat sub controlul și autoritatea împăratului”, se arată în motivarea instanței supreme.
Cum au combătut judecătorii instanței supreme ipoteza încălcării dreptului la un proces echitabil
Încălcarea dreptului la un proces echitabil, invocată de avocații Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, a fost combătută de magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceștia au considerat că s-au respectat toți pașii prevăzuți de legislație, iar reprezentanții bisericii din Bucovina au avut la dispoziție toate căile pentru a demonstra că sunt proprietarii terenurilor revendicate.
„Administrarea probelor este una din garanțiile procesului echitabil, conținute în primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, care lasă în sarcina statelor contractante problema reglementării admiterii, forței probante și a sarcinii probei. Cu atât mai mult, nu intră în competența organelor Convenției examinarea corectitudinii modului de apreciere de către instanțele interne a probelor administrate”, se menționează în motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Concluziile Curții de Apel Cluj, însușite și de judecătorii din recurs
Practic, cea mai mare parte din concluziile pe care Curtea de Apel Cluj le-a invocat în momentul în care a decis că Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nu poate intra în posesia celor 166.813,5 hectare de teren cu vegetație forestieră au fost reținute și de magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
„Menționarea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în foaia de proprietate a unora dintre colile funciare depuse de reclamantă nu creează prezumția de proprietate deplină, nici chiar de proprietate directă, în înțelesul Codului civil austriac, ale cărui norme erau incidente la data înscrierii, fiind posibil, așa după cum s-a arătat, ca Fondul să fi fost doar un proprietar util, care avea exclusiv folosința bunului înscris. În absența titlurilor de întabulare, care nu sunt menționate în colile funciare și nici nu au fost depuse distinct de reclamantă, fiind vorba de documente extrem de vechi, așa după cum relevă mențiunile referitoare la data întabulării, apare absolut necesară o analiză a contextului istoric în care au operat acestei înscrieri în cartea funciară în favoarea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. O astfel de analiză permite și un răspuns la chestiunea fundamentală în litigiu, acea legată de momentul preluării și de titlul preluării bunurilor în litigiu de către Statul Român”, au fost concluziile de la Cluj și la care au achiesat și magistrații care au analizat recursul.
O istorie destul de amănunțită argumentată cu citate din cărțile scrise de istoricii Sorin Toader Clipa, Ion Nistor și Mihai Iacobescu este prezentată ca o dovadă a faptului că biserica nu era proprietara pădurilor, ci primise doar dreptul de a o administra.
Suprapunerea hărților amenajistice cu hărțile cadastrale vechi de peste 100 de ani, considerată irelevantă
Dovezile prezentate de reprezentanții Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei au fost considerate insuficiente pentru a-i determina pe judecători să dea un verdict favorabil cererii de retrocedare.
„Reclamantul a înțeles să facă dovada întinderii dreptului de proprietate cu planurile de situație întocmite prin suprapunerea hărților amenajistice cu hărțile cadastrale vechi de peste 100 de ani, precum și cu anexele 40 la Legea fondului funciar, întocmite de comisiile locale de fond funciar în procedura de aplicare a Legii 247/2005, invocând că aceste planuri de situație sunt opozabile Direcției Silvice Suceava, întrucât poartă semnătura șefilor ocoalelor silvice și mai mult de atât ele sunt avute în vedere în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile și pe temeiul legilor fondului funciar. Totodată, reclamantul a depus extrase de carte funciară, însă nu pentru toate imobilele în litigiu, iar titlurile de proprietate pentru imobilele neînscrise în cartea funciară nu au fost depuse la dosar. Or, referitor la planurile de situație ca mijloace de probă, această suprapunere a hărților amenajistice cu hărțile cadastrale nu poate conduce la informații exacte sub aspectul întinderii proprietății revendicate, cele două tipuri de hărți fiind întocmite la scară diferită, iar hărțile cadastrale din Bucovina sunt foarte vechi, ceea ce presupune existența unor diferențe foarte mari ale suprafețelor”, se mai arată în motivarea judecătorilor.
Fondul Bisericesc trebuie să achite și 300.000 de lei
În afară de faptul că a pierdut procesul, Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei i s-a impus și plata unei sume de bani consistentă. Mai exact, magistrații i-au obligat pe reprezentanții bisericii din Bucovina la plata sumei de 300.000 de lei. Practic, magistrații instanței supreme au menținut soluția de la Cluj în care se menționa: „Curtea reține că reclamanta este partea căzută în pretenții în sensul normei de procedură, prin urmare obligată la suportarea cheltuielilor de judecată proprii, precum și ale celorlalte părți în proces”, se arată în motivare. Dintre toate părțile implicate în acest dosar, doar RNP a putut face dovada unor cheltuieli legate de procesul în curs de derulare.