Moțiunea „prostănacă” și gâlceava pesedistă

Teza comentariului de față este următoarea: moțiunea PSD nu a trecut întrucât resursele sale au avut la bază, pe de o parte, tentativa de șantaj la PNL și, pe de altă parte, lipsa de autoritate a actualei conduceri a social-democraților. Cum, până la momentul votării moțiunii, nici șantajul, și nici autoritatea lui Geoană și a celor grupați în jurul său nu au funcționat, moțiunea însăși, odată picată, și-a meritat apelativul preluat prin „transfer”, aceea de „prostănacă”, întrucât singurul său efect sesizabil până în prezent este acela al gâlcevei pesediste. Că lucrurile stau așa, o arată limpede realitatea că Mircea Geoană a încercat, prin susținerea acestei moțiuni, pe de o parte, să obțină câteva posturi de ministru pentru cei care, prin presiunile pe care le făceau asupra sa, demonstrau că nu mai au răbdare și, pe de altă parte – în cazul în care prima variantă pica – să dea măcar semnalul că PSD și-a regăsit identitatea pe care, de fapt, n-a avut-o niciodată în acest mandat, acela de partid de opoziție. Cu alte cuvinte – și știm, grație lui Ion Iliescu, de unde i se trage – Mircea Geoană a încercat să rezolve ambiguitatea poziției partidului pe scena politică românească apelând la o soluție avându-și ea însăși resursele în această ambiguitate. Tocmai de aceea gâlceava care tocmai s-a stârnit în tabăra PSD, și al cărei vârf de aisberg este amenințarea cu excluderea din partid a unor Răzvan Theodorescu, Ion Solcanu, Alin Teodorescu și chiar Ion Iliescu se va extinde, riscând să afunde acest partid și mai tare în mocirlă. Fundamental, PSD a demonstrat că este incapabil să se reformeze, că nu poate renunța la oportunismul politic funciar și că nu are soluții viabile pentru a redeveni ceea ce a fost. Tot fundamental, Mircea Geoană a arătat din nou că nu are nicio autoritate în partid, că e lipsit de orice viziune strategică și de orice control asupra parlamentarilor proprii. Acum, și politic, și electoral, PSD merge braț la braț cu PNL, adică într-un picaj devenit firesc și datorat, într-un caz, incapacității dovedite de a face opoziție, iar în celălalt, incapacității dovedite de a guverna. Iar salvarea celor două partide nu stă, așa cum s-ar putea crede, în realizarea unei alianțe PSD-PNL, pentru că, dimpotrivă, acest lucru ar însemna o foarte clară sinucidere electorală, de avem în vedere cum se raportează votanții celor două partide unii la alții. Deocamdată, odată dihonia ieșită la scenă deschisă, pesediștii au început să se mănânce-ntre ei, chiar în prag de europarlamentare. Liberalii se cred încă pe cai mari, dar și acolo se va instala dihonia, poate chiar imediat după europarlamentare, dacă actualul guvern trece și testul votării bugetului. De unde imaginea a două partide care nu prea mai au ce spune electoratului.