Moțiunea ca putință de șantaj

Devine tot mai clar, de la o zi la alta, că PSD a involuat politic de la manifestarea de tip „potestas” la aceea de tip „potentia”. Deși, în 2004, a pierdut prezidențialele, reușind totuși o performanță electorală în plan parlamentar, partidul lui Iliescu-Năstase-Geoană s-a trezit, mai întâi, că nu pupă guvernarea. A pierdut apoi și președinția Camerei, după care a urmat un lung val de „disoluție a autorității” nu doar în interiorul partidului, ci și în fața propriilor votanți și alegători. Așa se face că, deși este numeric cel mai important partid de opoziție, PSD nu mai deține nicio putere în sensul său politic („potestas”), rămânându-i să se manifeste public doar în sensul unei putințe („potentia”). Astfel, deși anunțată cu surle și trâmbițe, deja celebra moțiune cu care partidul lui Geoană amenință Guvernul nu este nici ea o manifestare de putere, ci doar una de putință. Mai exact spus, așa cum, de altfel, președintele Băsescu a și intuit, este vorba despre putința de șantaj pe care PSD mai poate miza acum spre a se salva de la încă un eșec, care să-l dubleze pe acela al referendumului din 19 mai. Și aceasta întrucât fostul partid-stat dintre 2000 și 2004 nu prea mai are ce să scoată în prezent la bătaie, în condițiile în care i s-a subțiat drastic susținerea electorală, are un lider foarte puțin convingător și nu își poate prezenta cu certitudine identitatea vizavi de faptul dacă se află în opoziție sau la putere. PSD a ajuns acum într-un punct din care, orice ar face, se îndreaptă spre buza unei prăpăstii: dacă, prin absurd, ar putea ajunge, ca urmare a moțiunii, să formeze un guvern monocolor, acesta va încasa suficiente bile negre încât să mai scadă din procentele partidului; dacă nu va reuși acest lucru, se va ajunge la anticipate, ceea ce nu ar fi tocmai o bucurie pentru social-democrați. Prin aruncarea în joc a moțiunii ca putință de șantaj, PSD crede că s-ar putea salva în măsura în care ar forma un guvern împreună cu liberalii, justificându-se în fața electoratului pe care-l mai are că s-a băgat la putere ca să salveze țara din criza politică în care se află. Problema este că liberalii stau și mai prost electoral decât socialiștii, iar o astfel de „conclucrare” politică i-ar dezavantaja mai abitir. Pe variantele expuse mai sus, obținem deci imaginea unui PSD care riscă foarte serios să intre în vrie, în măsura în care nu-și va asuma actul moțiunii ca pe o responsabilitate politică pe care o datorează electoratului, după atâta amar de ambiguitate. Și asta, dacă nu e prea târziu.