Un necesar update la articolul precedent. Iată că și alți comentatori mai răsăriți (ori măcar de la o televiziune care ridică oarecari pretenții) dau cu oiștea în gard. La meciul dintre Dinamo și Poli Iași, cei doi anteniști au clacat impardonabil. Serios, de ce se mai deplasează la stadion, dacă nu sunt capabili să semnaleze și alte lucruri pe care telespectatorii n-au cum sa le observe, poate doar să le intuiască?! Am văzut și eu, ca toată lumea, un fault clar al lui Moți în careu, pe final, dar, fiind un om dubios de felul meu, am avut alte dubii despre faza respectivă în ansamblu. A doua zi, citind presa, mi-am pus o întrebare legitimă: de câți oameni este nevoie pentru a observa că un tușier „arborează drapelul”?! N-am decât un răspuns relativ: oricum mai mult de doi! Așadar, la faza respectivă se semnalizase ofsaid în prealabil, dar comentatorii au ținut-o langa cu neacordare de penalty, cu viciere etc. Culmea este că nu-i exclus să fie corectă concluzia lor, fiindcă ofsaid s-o fi semnalizat dar n-avem de unde ști că a și fost, reluările insistând pe infracțiunea lui Moți. N-ar fi prima soluție exactă, cu premisă falsă!
În schimb, ofsaidul s-a văzut clar la meciul CFR-ului. N-o fi fost el chiar de doi metri cât a măsurat Adrian Ilie pe plasma lui, dar linia careului mic a fost un bun reper. Se spune că un campionat se câștigă cu echipele mici, iar clujenii încearcă să respecte această regulă. După ce au reintrat în meci, a venit și golul secund după o cursă marca Dubarbier. Acesta și-a confirmat strălucit renumele de vitezist cu care a sosit în fotbalul românesc. La faza respectivă, demarcat fiind, a încercat să-și facă preluarea pe direcția de alergare însă a ratat-o, ceea ce i-a permis fundașului să se replieze. Însă asta nu l-a descurajat pe argentinian, care, conștient de calitatea sa principală, și-a aruncat din poziție statică o minge de urmărire în lung de linie, iar sprintul său a făcut restul. În prealabil, Andone îl aruncase în luptă, în disperare de cauză, și pe Peralta. Dar față de conaționalul Dubarbier, acesta este la polul opus. Cu toate că știe cu mingea și are alură de conducător de joc, conform unei expresii tocite, nu reușește să-și pună amprenta asupra jocului. Dar și Aliuță a fost resuscitat până la urmă, nu-i așa?! Și apropo de timișoreni, altă explicație pentru acel 0-3 de la Vaslui, în afară de „în fotbal există și zile din astea”, nu pot găsi!
