Moștenirea lui Sandu

După schimbarea unei epoci la Federația de Handbal, cu Dedu în locul Gațu, o așteptăm și pe cea de la Federația de Fotbal. Mircea Sandu va ceda sceptrul deținut de tot atâta vreme de când cică e democrație în România. Despre Gică Popescu nu pot spune că e favorit, ci direct că va câștiga. Se va întâmpla ceea ce se vorbea demult, că generația de aur, aia care a dat devreme cu nasul de fotbalul profesionist, va prelua hățurile și în fotbalul nostru ăsta urgisit. Diferențe față de handbal există, Gațu chiar făcea parte dintr-o generație de aur (aici am fost niște răsfățați ai soartei, am avut mai multe!), dar una veritabilă, cu medalii din acest metal la gât. Asta nu a împiedicat handbalul s-o ia la vale sub conducerea lui Gațu, până la nivelul lumii a treia. La fotbal, ca echipă națională suntem tot de urnele trei-patru, iar la nivel individual fotbaliștii români sunt incapabili să se impună în campionatele puternice. Vedem ce se întâmplă în Franța, un adevărat exod din Ligue 1. Și când ne gândim cât timp unul ca Bănel a fost considerat jucător de națională! Din Anglia tocmai ce a plecat Raț pe ușa din dos, iar asta spune ceva despre Lucescu ăl bătrân, care l-a păstrat atâția ani la un nivel altfel greu accesibil pentru el. Despre Italia mai bine să nu aducem vorba, în timp ce Spania tolerează greu fotbaliști ca Torje, Săpunaru sau chiar Marica. Pe Rusescu chiar l-a ejectat, dar aici vina nu i-a aparținut jucătorului. Dar buba cea mare e la intern, unde spectrul falimentului nu ocolește nici cluburile de tradiție. Popescu nu mai are unde scădea, iar ăsta e un avantaj pentru el.