„Moșnegii” Franței nu se predau

Cea mai frumoasă echipă din faza grupelor, Spania, a părăsit turneul final, fiind învinsă, cu scorul de 3-1, de reprezentativa Franței, aflată la cel mai bun meci la actuala ediție a Cupei Mondiale. Spania a venit la meciul din optimile de finală cu un moral excelent după trei victorii în faza grupelor și mai ales după un spectaculos meci cu Ucraina câștigat cu 4-0. De partea cealaltă, Franța a acces în optimi cu multe emoții, dar cu gândul să-l pedepsească pe selecționerul spaniolilor Luis Aragones, care în urmă cu un an și jumătate l-a făcut „negru” pe Henry într-o discuție cu Jose Antonio Reyes. „Spune-i negrului (n.r. – Thierry Henry) că ești mai bun decît el. Spune-i asta din partea mea”, a spus atunci Aragones. După victoria din meciul cu Togo, în care a folosit doi atacanți, selecționerul Raymond Domenech a revenit la sistemul cu un singur vârf, Thierry Henry, spre disperarea suporterilor. În schimb, Aragones a început meciul cu Raul în locul lui Luis Garcia și cu Fabregas pe postul lui Senna. Deși partida a început într-un ritm alert, ocaziile de gol s-au lăsat așteptate, cele două echipe ducând o bătălie surdă la mijlocul terenului. Prima ocazie de gol a apărut în minutul 23, atunci când Ribery și Vieira au trecut pe lângă deschiderea scorului la centrarea lui Zidane. Parcă simțind pericolul, spaniolii au apăsat pe accelerator și la o fază confuză în careul francezilor Thuram l-a atacat neglijent pe Fabregas, arbitrul Roberto Rosetti indicând punctul de la 11 metri. Specialistul David Villa a executat impecabil, în plasa laterală, și Spania conducea cu 1-0. În finalul reprizei a venit și rândul lui Domenech să exulte. Ribery a recuperat balonul la centrul terenului, a făcut un un-doi cu Vieira, a evitat ieșirea la ofsaid a defensivei iberice, l-a driblat pe portarul Iker Casillas și a înscris în poarta goală, reușind să restabilească egalitatea în minutul 41. La începutul părții secunde, Aragones a făcut primele mutări și i-a înlocuit pe Raul și Villa cu Joaquin și Luis Garcia. Cu toate acestea, mai aproape de gol au fost francezii, dar lobul lui Malouda a fost ajuns cu vârful degetelor de Casillas. Bătălia de la mijlocul terenului a continuat, ba chiar mai mult, s-a înăsprit. Ocaziile de gol au fost din ce în ce mai rare și asta deoarece atacanții se întâlneau tot mai puțin cu balonul. Și a venit fatidicul minut 83. Zidane a executat o lovitură liberă, Xabi Alonso a deviat greșit pe spate și Vieira a reluat cu capul în poartă ducând scorul la 2-1 pentru Franța. Un gol care a aparținut în totalitate veteranilor Franței, cei care au deja în palmares un titlu mondial și unul european. Zecile de mii de suporteri spanioli prezenți la meci au amuțit, toba celebrului Manolo a încetat să mai bată, iar Aragones prăbușit pe banca de rezerve nu mai putea da nicio indicație. Așa a venit și golul de 3-1 înscris de Zidane în cel de-al doilea minut de prelungiri, după o pasă primită de la Henry. În aceste condiții, fluierul de final al italianului Rosetti a venit ca o descătușare pentru generația condusă de magistralul Zizou și ca un trăsnet pentru puștii rebeli conduși de Aragones. Spania se întoarce astfel acasă, fără să reușească nici de această dată să confirme așteptările specialiștilor, ținând cont că de fiecare dată este eliminată prematur, deși se numără printre favoritele competiției. În final, Henry a fost răzbunat, iar Franța se gândește acum la sferturile de finală, acolo unde va da piept cu deținătoarea trofeului, Brazilia, într-o reeditare a finalei din 1998, în care europenii s-au impus cu 3-0. Se anunță câteva dueluri de zile mari: Zidane vs. Ronaldinho, Henry vs. Ronaldo, Vieira vs. Emerson sau Ribery vs. Kaka.