Cum întrecerea-surogat Cupa Africii pe Națiuni nu merită decât o atenție conjuncturală până în semifinale, asta dacă nu ne livrează lucruri ieșite din comun, ne rețin atenția diferite întâmplări din jurul “fenomenului”. Am citit pe undeva un reproș la adresa lui Mircea Lucescu fiindcă acesta ar fi declarat despre Mourinho că este un antrenor norocos, ceea ce ar trebui perceput ca un afront. Este un exemplu de cum se poate consuma ciocolata, mâncând hârtia și-auncând bucata. C-o fi sau nu norocos nu exclude faptul că e și valoros. Însă trofeul-regină pe care-l are Mourinho în vitrină, Liga Campionilor cu Porto în 2004, a atârnat de un fir de păr până la golul reușit în ultima clipă a optimii cu Manchester United. A fost sezonul acela nebun în care Monaco a eliminat Realul cu un 5-5 la general, iar Super Depor pe Milan cu 5-4! Lucrurile s-au așezat ca niște dale pe drumul lui Mourinho către triumful final. A dat gol în ultima secundă, nu a primit, ba încă de la portarul advers ca Lucescu ăl bătrân.
În perioada Chelsea a asigurat alternanța la putere cu banii lui Abramovici pe post de combustibil, iar la Inter a aterizat taman când Juventus și Milan erau în convalescență după maladia Calciopoli. A nu se înțelege că îl minimalizez ca tehnician pe Mourinho, este un antrenor inteligent și rece, speculativ și agresiv. Pe deasupra, întreține în jurul său această atmosferă de bad boy, una care vinde bine. Căci asta a știut Mourinho dintotdeauna, să se vândă bine. Purcoaiele de bani, în care a fost îngropat la Londra și la Milano, l-au transformat în cel mai bine plătit antrenor din lume. Dar performanța internă era deja la dospit în ambele locuri, iar de cea europeană nu s-a mai lipit. Cel puțin deocamdată.
Apropo de noroc, ajunge să ne uităm cum a scăpat Interul de înfrângere în ultimele două meciuri. Cu Siena a fost condus până în final de meci, când se spera mai degrabă la un egal care să salveze aparențele, dar două goluri la scadență au asigurat victoria. Iar sâmbătă, la Bari, interiștii erau conduși cu două goluri în repriza secundă, iar evoluția de până atunci fusese execrabilă. Însă gazdele se sperie de succes și suferă o amnezie generală preț de vreo cinci minute, suficiente pentru egalare. În sfertul de oră rămas, oamenii lui Mourinho n-au mai avut nici o ocazie pentru a câștiga și această partidă, dar măcar au scăpat de înfrângere. Numai că duminică Interul primește Milanul lui Ronaldinho și Beckham, iar rocada în clasament nu mai ține doar de calcule teoretice.
