În Sala de Artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” Suceava a avut loc, joi după-amiază, lansarea volumului „Mormântul comunismului românesc. «Romantismul revoluționar» înainte și după 1989”, semnat de Alexandru Matei.
Un prilej de dialog
Circumscrisă celei de-a XVI – a ediții a Festivalului Național de Literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”, festival a cărui deschidere oficială a avut loc ieri, la Librăria Cărturești din incinta Iulius Mall Suceava, manifestarea, la care autorul a venit însoțit de criticul și istoricul literar Alex Goldiș (redactor la revistele „Vatra” și „Cultura”), a reunit în sala bibliotecii publice sucevene câțiva scriitori și tineri participanți la ediția din acest an a festivalului. Moderată de Carmen Veronica Steiciuc, consultant artistic la Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din cadrul Centrului Cultural Bucovina, întâlnirea cu autorul volumului a constituit un prilej de dialog în care câțiva dintre tinerii laureați ai festivalului literar sucevean (născuți după revoluția din decembrie 1989) au sondat interogativ istoria unei epoci care reverberează în prezent.
„O carte menită să stârnească dezbateri”
Prezentată de Alex Goldiș și Alexandru Ovidiu Vintilă, cartea, cu o prefață semnată de istoricul Adrian Cioroianu, oferă o foarte bună analiză a ultimelor două decenii, cu referințe din diverse domenii (sociologie, filosofie, neomarxism…).
Cartea, așa cum a spus Alex Goldiș, „este cea mai coerentă narațiune teoretică despre spectacolul mediatic politic din ultimii 20 de ani”.
Având ca primă bornă moartea lui Ceaușescu, moment care marchează „desacralizarea politicului”, cartea scanează evenimente care conturează diverse etape din evoluția social-politică a României.
„Este – așa cum a subliniat Alex Goldiș – o carte menită să stârnească dezbateri”.
„O dramă dintre afect și limbaj”
O carte care „lansează o dezbatere necesară”, cum a precizat Alexandru Ovidiu Vintilă în expunerea sa, căreia, dacă ar fi trebuit să-i acorde un generic, ar fi intitulat-o „o simfonie de nuanțe bogat colorate”. O simfonie polemică, desigur, pentru cartea unui autor care „propune un anumit mod de gândire în care scepticismul să ocupe un loc însemnat”, un autor care „se fixează pe o linie a echilibrului pentru a nu atenta la libertatea ideii”.
O carte în care Alexandru Matei, care a vorbit despre câteva din trăirile sale de dinainte și după experiența istorică a anului 1989 (accentuând că „o societate este plăcută de oameni în măsura în care în ea se întâmplă lucruri capabile să nască entuziasmul”) a mărturisit că „a urmărit să pună în scenă o dramă dintre afect și limbaj”.
