Pariu luni, în redacție, pe capul lui Daniel Morar, în timp ce Cătălin Predoiu, ministrul Justiției, știm acum, îi cânta prohodul. După o scurtă introducere de context, cade și prima frază din discursul ministrului care promite o decizie.
“Legea nu stabilește nici obligativitatea și nici interdicția succesiunii consecutive a două mandate în aceeași funcție pentru același procuror” precizează Predoiu.
E clar, pariem noi, Daniel Morar rămâne. Ministrul îl vrea în continuare la conducerea DNA.
Nu trec însă două minute și siguranța noastră primește o primă lovitură. „Comisia Europeană a formulat la rândul ei o serie de puncte de vedere prin intermediul unui purtător de cuvânt, prin care a precizat mai întâi un tip de opțiune (în favoarea lui Morar – nota mea), iar ulterior a revenit precizând că, așa cum este normal pentru oricine cunoaște mecanismele administrației europene, această decizie este exclusiv atributul autorităților din România.” Aha, deci e treaba noastră, a românilor, pe cine punem în fruntea DNA. Nu ne spune nouă Europa ce să facem sau să nu facem la noi acasă. Deci, iar pariem noi, cade. Îl schimbă. Devenim și mai convinși de asta imediat ce ministru mai aruncă una.
„Opiniile exprimate (se referă la controversele din jurul DNA – nota mea) par să aibă la bază teza conform căreia instituția DNA s-ar putea cumva identifica cu persoana actualului Procuror Șef.” Fină observație din partea ministrului, numai bună să ne asigure că, nu-i așa, DNA e DNA și fără Daniel Morar. Da, dar până n-o auzim din gura lui, cu subiect și predicat, tot ne mai rămâne de-un pariu.
Urmează, firesc, o evaluare a activității instituției. Prima frază taie adânc în rană: “Recunoscând meritele incontestabile ale DNA ca instituție, trebuie să spunem că există și o serie de vulnerabilități instituționale care o caracterizează” zice ministrul și începe să le enumere. E și mai clar, ne spunem noi, dacă începe cu negativul înseamnă că, de fapt, îl rade. Nici nu mai contează că după aia îi dă și note bune. Semnele decapitării lui Morar sunt deja prea multe. Iar când se apropie furtunos de anunțul deciziei, vorbind de “stabilitatea instituțională” care “nu trebuie confundată cu stabilitatea persoanelor într-o funcție sau alta” dispare orice urmă de pariu.
Ce a urmat știm deja. Predoiu îl schimbă pe Morar cu o anume Monica Șerbănescu și-i propune un fantomatic post de “Înalt Reprezentant al Ministerului Justiției în cadrul Misiunii României la Bruxelles” sau, la alegere, umilitoarea funcție de adjunct al proaspetei propuse în locul său.
Morar le refuză imediat pe amândouă, ceea ce cred că ar fi făcut orice om cu scaun la cap și demnitate la purtător. Pentru că, în fapt, toată argumentația ministrului Predoiu, din care am citat aici doar o mică parte, suferă de handicapul major al oricărei încercări de a ascunde gunoiul sub preș. E mieroasă și fals asiguratorie.
Ceea ce-i reproșează ministrul Predoiu lui Daniel Morar, e drept, cu cuvinte frumos ambalate, e deficitul de “reputație” și “credibilitate” a DNA sub conducerea sa și, ca răspuns la o întrebare ulterioară adresată de un ziarist, lipsa de “echilibru”.
Trei cuvinte magice, reputație, credibilitate și echilibru, trei falsuri patente. Pentru că tocmai reputația și credibilitatea unei asemenea instituții, pusă să scormonească în gunoiul numit marea corupție, sunt cele ce vor fi în permanență atacate, ceea ce s-a și întâmplat, și tocmai ele trebuiau apărate mereu inclusiv sau mai ales de către ministrul Justiției.
Or, în loc s-o facă, domnul Predoiu folosește exact argumentele adversarilor DNA și ale lui Daniel Morar, iar aceștia sunt în primul rând, marii corupți, care nu sunt nici puțini și nici slabi, pentru a-l schimba.
Cât despre lipsa de echilibru, mai că-mi vine să râd. Rar mi-a fost dat să cunosc un om mai calm și mai așezat decât ardeleanul Daniel Morar.
