Geneza

Monumentul militarului grănicer de la Fălticeni, un chin de aproape cinci ani



Monumentul militarului grănicer de la Fălticeni
Monumentul militarului grănicer de la Fălticeni

Puțină lume știe care este semnificația soldatului amplasat pe strada „2 Grăniceri” din Fălticeni, monument care a fost dezvelit în urmă cu 96 de ani. Monumentul militarului grănicer este dedicat victoriei armatei române din Regimentul 2 Grăniceri împotriva trupelor ruse bolșevizate care se retrăgeau în ianuarie 1918 de pe teritoriul României. Bătălia s-a dat la Spătărești și a fost un succes al armatei române, iar după câteva zile de lupte, pe data de 15/28 ianuarie trupele bolșevizate ale fostului imperiu țarist și-au anunțat capitularea. Două zile mai târziu, pe 17 ianuarie 1918, Consiliul comunal Fălticeni adopta o decizie prin care se stabilea ridicarea unui monument dedicat eroismului militarilor români din Regimentul 2 Grăniceri. Până când acest monument, care există și în ziua de azi, avea să fie dezvelit au mai trecut însă aproape 5 ani, perioadă în care proiectul inițial s-a modificat, iar disputele legate de felul în care va arăta au fost aprige.
Inițial, monumentul trebuia să fie construit din obuze goale
Istoricul Mihai Aurelian Căruntu, de la Muzeul Bucovinei, este cel care s-a aplecat asupra acestui subiect și a aflat amănunte extrem de interesante despre geneza monumentului. Inițial, monumentul trebuia să fie construit din obuze goale, ideea avansată de primarul de la acea vreme al Fălticeniului, Vasile Ciurea, fiind agreată și de Ministerul de Război. Oferta lansată nu avea să aibă finalitatea dorită, astfel încât Comisia Monumentelor Eroilor a organizat un concurs câștigat de artistul Teodor Burcă.
În martie 1921, deci la mai bine de trei ani de la decizia de ridicare a monumentului, s-a început operațiunea de strângere de fonduri pentru a se putea încheia contractul cu sculptorul care realizase o machetă ce era depusă la Muzeul Regional din Fălticeni. Dorința era de aceea de a ridica un monument care să fie „cât mai pompos și mai demn pentru înfrumusețarea orașului și a mai ieși din banalitatea monumentelor”.
În aprilie 1921, pe adresa Primăriei Fălticeni a ajuns scrisoarea de intenție din partea lui Teodor Burcă care cuprindea descrierea monumentului.
„Acesta avea forma unui trunchi de piramidă sprijinit pe un soclu patrulater, format din două prisme pe care trebuiau să fie amplasate două plăci de bronz cu episoade, în basorelief, ale luptei de la Spătărești. Pe fața anterioară a trunchiului de piramidă urmau să fie săpate numele eroilor, iar pe cea opusă numele membrilor Comitetului de inițiativă. În vârful coloanei era amplasat un vultur de bronz cu aripile desfăcute, având în cioc lanțurile sfărâmate cu care fusese încătușat, exprimând «energia și avântul trupelor care au apărat orașul Fălticeni»”, a descris istoricul Mihai Aurelian Căruntu proiectul inițial al monumentului de la Fălticeni.
Cum s-a schimbat proiectul din mers
Drumul până la finalizarea proiectului avea să fie unul extrem de sinuos, iar modul în care arată în prezent dovedește pe deplin acest lucru. Când totul părea bătut în cuie, sculptorul a venit la Fălticeni pentru a semna contractul, dar totul s-a amânat pentru că nu se strânseseră suficiente fonduri necesare ridicării monumentului.
Autoritățile din Fălticeni au remarcat cu regret că locuitorii „nu au răspuns decât foarte slab față de averea de care se bucură mulți dintrânșii”. Potrivit documentelor de la acea vreme, au existat și excepții, fiind enumerat aici Haim Leib Bercu din partea comunității evreiești, care a contribuit cu 5.000 de lei. Un alt exemplu este cel al profesorului Neculai Tolea, care a donat 1.000 de lei pentru ridicarea monumentului.
Dar problemele financiare nu au fost singurele impedimente din acest proiect, iar la un moment dat s-au creat două tabere, cu idei diferite despre monument.
„Totul a plecat de la contraoferta trimisă de sculptorul Horia Miclescu, constând dintr-un soclu de piatră, înalt de 1,80 metri, care la partea superioară avea amplasat un soldat de bronz în atitudine energică simbolizând «Pe aici nu se trece». În ciuda faptului că intervenția sculptorului Miclescu era tardivă, cele două oferte sunt supuse votului Comitetului pentru ridicarea monumentului”, a arătat istoricul Mihai Aurelian Căruntu.
În cele din urmă, cu 9 voturi din 17, câștig de cauză are sculptorul Teodor Burcă, dar cu condiția ca „în locul vulturului, pe soclu să pozeze ca simbol, un soldat în poziție inspirată potrivit cu împrejurările luptei de la Spătărești”.
Taxă de barieră și taxă pe petrol pentru strângerea de fonduri necesare ridicării monumentului
În aceste condiții, pe 19 octombrie 1921 este semnat contractul dintre reprezentanții Primăriei Fălticeni și sculptorul Teodor Burcă, prețul convenit fiind de 130.000 de lei.
Pentru a reuși să adune întreaga sumă au fost adoptate o serie de inițiative, cum ar fi impunerea unei taxe modice pe petrol, introducerea unei taxe la bariera orașului, prezentarea la cinematograful local cu luptele de la 1917.
O cerere pentru finanțare a fost depusă și la Ministerul de Război, însă, din păcate, nu a fost dat nici un răspuns. Totuși, sumele necesare au venit prin alte surse. Societatea „Monumentele Eroilor” a contribuit cu cea mai mare sumă, respectiv 25.000 de lei, Societatea „Cultul Eroilor” a donat 10.000 de lei, o sumă similară fiind acordată și de Societatea „Vita” din Cernăuți.
În acest fel, pe 10 ianuarie 1922 se adunaseră 168.444 de lei și 65 de bani, sumă suficientă pentru ridicarea monumentului, dar și pentru ridicarea unui bust al maiorului Neculai Ioan, eroul din luptele de la 1877.
Pe 14 mai 1922 se pune piatra de temelie a monumentului. Interesant este și mesajul din Actul de fundație, scris pe pergament, dedicat soldaților din Regimentul 2 Grăniceri, care „au scăpat nu numai orașul de jaf și foc, dar au zădărnicit și planul lor criminal de a lega Moldova de republica sovietică Rusă”.
A scăpat ca prin minune de la demolare din fața trupelor Armatei Roșii
În luna iunie a anului 1922 piesele de bronz pentru monument au fost aduse la Fălticeni de către sculptorul Teodor Burcă, iar ulterior s-a lucrat pentru finalizarea proiectului.
Monumentul a constat într-un soclu ridicat din piatră de Câmpulung, în stil greco-roman, și două basoreliefuri de bronz, primul reprezentând un atac de infanterie din războiul de reîntregire, iar al doilea bătălia de la Spătărești. Soclul era împodobit cu două plăci de bronz, o coroană de lauri și o frunză. Pe una din plăci apar numele eroilor căzuți în bătălia de la Spătărești, 14 soldați, iar pe cea cea de-a doua placă o dedicație din partea locuitorilor orașului Fălticeni.
Pe postament este un soldat grănicer de bronz, care stă într-un genunchi, privind în zare cu o mână la cască și cu alta încleștată pe armă, în timp ce la picioare se află un vultur cu o cruce în cioc.
Inaugurarea monumentului a avut loc pe data de 24 ianuarie 1922, dar în absența sculptorului Teodor Burcă, reținut la București cu alte probleme.
Istoricul Mihai Aurelian Căruntu consideră că lupta de la Spătărești este o filă importantă din Primul Război Mondial, mai ales prin prisma faptului că a fost o stavilă în calea bolșevizării Europei Centrale.
Trebuie remarcat și faptul că monumentul a scăpat de furia Armatei Roșii „eliberatoare” din Al Doilea Război Mondial și nu a fost demolat. Chiar dacă se află astăzi pe alt amplasament decât cel inițial, monumentul reprezintă un simbol al orașului Fălticeni.



Recomandări