În centrul municipiului Suceava a apărut, pentru a se înălța la cer, sub privirile confuze ale cetățenilor din oraș sau ale celor veniți la oraș cu treburi ori cu căscatul gurii, un nou monument. Este vorba despre monumentul „Bucovina înaripată” care, conform autorului, este dedicat eroilor Bucovinei.
În aceste condiții, tot ceea ce se află în prezent în centrul Sucevei trebuie privit într-o nouă cheie. Oul uriaș din fibră de sticlă, care a fost încondeiat și care a intrat în Academia Recordurilor care nu folosesc la nimic, reprezintă monumentul ouălor care de-a lungul timpului și-au pierdut viața în tigăile și în ibricele sucevenilor.
Căsuțele din lemn care au fost trântite în buricul târgului pentru a avea unde să-și vândă gospodarii oalele din lut, iar comercianții alunele cu sare, zahăr și miere de albine făcute de mâinile dibace ale unor muncitori filipinezi pe un vapor ce face ture prin Oceanul Indian, deci căsuțele astea reprezintă monumente în memoria caselor ca niște cutii de chibrituri pe care le făceau comuniștii pentru a avea unde să-i înghesuie pe ruralii aduși cu forța la oraș ca să construiască societatea socialistă multilateral devotată conducerii de partid și de stat.
Blocul turn ridicat în urmă cu aproximativ 40 de ani poate fi considerat un monument în ciuda memoriei varului de pe clădire care a fost omorât fără cruțare de vreme și de vremuri. Dalele de mozaic crăpate care acoperă parțial Piața Centrală pot fi considerate un monument în ciuda memoriei mamei meseriașilor care a murit, săraca, de inimă rea când a văzut în ce hal arată locul respectiv.
Domnișoarele, doamnele și domnii care încremenesc ca niște stane de piatră atunci când vin în centrul Sucevei pentru a-și face fotografii cu telefoanele mobile pot fi incluși în grupul statuar cu titlul „Monumentul guțerului necunoscut”, făcut în ciuda memoriei celor care înainte de a muri făcuseră din fotografie o artă.
Centrul Sucevei reprezintă la acest moment un ansamblu arhitectural construit în ciuda memoriei bunului gust care a pierit, bietul de el. Un ansamblu care ar putea primi numele „Monumentul kitschului recunoscut” și care ar trebui să intre în Academia Mondială a Recordurilor de prost gust. Dar asta e, pentru că, nu-i așa?, gusturile se execută, nu se discută!
