Monumentul Unirii.După Războiul de Reîntregire și înfăptuirea României Mari, la Cernăuți, în capitala Bucovinei, care a revenit la trupul țării prin decizia delegaților întruniți la Congresul General al Bucovinei (desfășurat în Sala Sinodală, Sala de Marmură a Palatului Mitropolitan, la 28 noiembrie 1918), unde s-a votat unirea necondiționată a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României, s-a ridicat un monument spre cinstirea celor care s-au jertfit pentru împlinirea idealului sfânt al Unirii.
Pentru realizarea acestuia, s-a constituit un Comitet de inițiativă sub președinția Principelui Carol, având ca membri pe academicianul Ion Nistor, generalul Ludovic Mircescu (comandantul Diviziei a 8-a – căruia i-a aparținut ideea ridicării acestui monument) și doctorul Ion Jianu.
Comitetul de inițiativă a colectat timp de un an 297.277,35 lei, bani ce au fost depuși la mai multe bănci din Cernăuți. Ulterior, din banii colectați de domnul Doru Popovici pentru castelul de vânătoare, adică din 4.000.000 lei, au fost alocați pentru Monumentul Unirii doar 46.000 lei.
Lucrările de amenajare au preocupat toate cercurile locale, deoarece monumentul urma să fie amplasat în mijlocul Pieței Unirii, transformată într-un impozant parc de trandafiri. Însă din cauza faptului că pe acel loc se afla un crucifix catolic, acesta trebuia mutat în altă parte a orașului. După ce începuseră lucrările de amenajare, în urma nemulțumirilor comunității catolice, lucrările au fost oprite până la identificarea unei soluții. Respectiv, acest crucifix avea să fie mutat pe locul unei viitoare biserici a iezuiților.
Monumentul amplasat pe esplanada din fața Primăriei Cernăuți, a fost opera comună a mai multor artiști, proiectul fiind conceput de arhitectul Ștefănescu și sculptorul Teodor Burcă sub formă semicirculară și având în centru, pe un piedestal, un grup alegoric reprezentând un soldat român, la picioarele căruia îngenunchea o fată, Bucovina recunoscătoare. Ansamblul monumental se deschidea, pe latura stângă a zidului semicircular, cu un basorelief reprezentându-l pe domnitorul Dragoș Vodă, descălecătorul de țară, în luptă cu bourul, afișând totodată un medalion cu scena uciderii domnitorului Grigore al III-lea Ghica. Pe latura din dreapta erau prezentate scene din luptele de la Mărăști și Mărășești, precum și un medalion cu chipul Regelui Ferdinand I Întregitorul. În spatele arcului de zid al complexului statuar, într-o reprezentare simbolică, un zimbru de bronz strivea cu copita vulturul bicefal austriac (lucrare realizată de sculptorul Spiridon Georgescu).
Monumentul Uniriidin Cernauți a fost dezvelit în ziua de 11 noiembrie 1924, după 6 ani de la intrarea Armatei Române în Cernăuți. A fost momentul care a permis ca la 12 noiembrie 1918 Consiliul Național Român să adopte Legea fundamentală și să constituie Guvernul Bucovinei, în frunte cu Iancu Flondor, gest istoric căruia i-a urmat, în mod firesc, decizia Unirii cu Țara. La inaugurarea monumentului au participat suveranii României Mari, Regele Ferdinand I și Regina Maria, Principele Carol și Principesa Elena, primul ministru Ion I.C. Brătianu, precum și un însemnat contigent de personalități politice ca: miniștrii A. Văitoianu, I.Gh. Duca, Ion Nistor, Ion Inculeț, Alexandru Lapedatu, reprezetanți ai înaltului cler: Mitropolitul Primat dr. Miron Cristea, I.P.S.S. Mitropolitul Vladimir Repta și ofițeri superiori ai Armatei Române: generalii Prezan, Zadik, Coandă, Strătilescu, Ștefănescu, Mircescu, profesorii și elevii Liceului particular modern Emanoil Grigoriță din Cernăuți ș.a.
Monitorul Oficial din 16 noiembrie 1924 publica următoarea informație privitor la dezvelirea monumentului: în dimineața zilei de Miercuri 11 Noiembrie, ora 10, trenul Regal sosește în gara Cernăuți în uralele mulțimii și sunetele Imnului Regal. La ora 11.15 are loc în piața Unirii solemnitatea dezvelirii monumentului, în dreapta căruia este ridicată tribuna Regală. În fața monumentului, Majestățile Lor sunt înâmpinate de d. președinte al Consiliului cu membrii guvernului și Înaltul Cler și conduse în tribuna Regală în care ia loc membrii guvernului și suitele Majestăților lor și Altețele lor Regale în timp ce un cor compus din 1.000 de persoane intonează un imn ocazional.
După o scurtă slujbă religioasă oficiată de către Mitropoliții înconjurați de Înaltul Cler, ia cuvântul I.P.S.S. Mitropolitul Bucovinei. După I.P.S.S. ia cuvântul d. Nistor, ministrul Bucovinei. Apoi ia cuvântul d. general Ludovic Mircescu, comandantul diviziei VIII, care în numele Comitetului de inițiativă și de execuție, predă monumentul d-lui primar al orașului Cernăuți. Urmează apoi d. Nicolae Flondor, primarul orașului. La urmă d. dr. Ion Jianu, membru în Comitetul de inițiativă.
Suveranul împreună cu întreaga sa suită, demnitari și ofițeri, au sosit cu trenul regal în gara din Cernauți, fiind întâmpinați cu muzică militară de către primarul orașului, Nicolae Gh. Flondor, care, potrivit tradiției, i-a primit cu pâine și sare. După un serviciu divin oficiat la Catedrală de către noul Mitropolit al Bucovinei Nectarie Cotlarciuc (fostul episcop al Cetății Albe) s-au îndreptat cu toții către Piața Unirii, unde se afla monumentul care a fost dezvelit chiar de către mitropolit.
Cu ocazia dezvelirii monumentului, Regele Ferdinand I menționa: se împlinesc în curând 150 de ani de când prin nefaste împrejurări politice Moldova a fost crud ciuntită tocmai din partea aceea în care se făcuse descălicătoarea țării și unde se odihneau voievozi întemeietori. Țara Moldovei a fost greu încercată prin pierderea unui ținut așa de bogat, locuit de o mândră și vrednică țărănime care prin toate vicisitudinele vremurilor a rămas și astăzi temeiul etnic în această parte a țării. Ca urmaș credincios al aceluia care și-a pus ca deviză: tot pentru țară, nimic pentru mine, când a sunat ceasul suprem al îndeplinirei dreptăților, în fruntea vitezei mele armate, am tras sabia pentru întregirea pământului strămoșeșc. Prin jertfele grele ale oștirii mele și ale întregului regat, precum și a vitejilor fii ai Bucovinei cari au alergat cu steagurile armatei mele, am ajuns să vedem unite în acelaș hotar toate țările locuite de români. Domnia voastră, a-ți avut bunul gând să înălțați acest monument pentru veșnica aducere aminte a acestor jertfe, precum și a unirei la sânul patriei mume a celei mai frumoase și scumpe părți din vechea țară a Moldovei. Cu deosebită dragoste am venit împreună cu Regina și cu Principii Moștenitori spre a ne bucura cu toții în acest ceas solemn și în acelaș timp să ne plecăm sufletele către Atotputernicul și să-L rugăm să ne însufle duhul păcii, îndepărtând dintre noi orice pismă și neunire și întărindu-ne în munca cea sănătoasă cu dreptate pentru binele obștesc și înălțarea patriei.
Au urmat alte discursuri ale participanților, iar un cor, format din peste 1000 de elevi, a cântat un imn festiv a cărui muzică a fost compusă de către Alexandru Zavulovici, cel care a fost supranumit Schubert al Bucovinei. Au defilat apoi prin fața M.S. Regelui muzica Regimentului 8 Vânatori de Munte, cohortele cercetașe și Uniunea foștilor voluntari, Arcașii din Bucovina, populația Bucovinei după județe, invalizii de război și, în ținuta ireproșabilă, armata.
Monumentul nu a rezistat vitregiilor istoriei. A fost demolat în vara anului 1940 de trupele sovietice care au ocupat și nordul Bucovinei. Astfel, la 11.10.1940, reprezentantul Ministerului Artelor, căpitanul Simionescu, comunica Marelui Stat Major, prin scrisoarea No. 48.438, faptul că nu a fost evacuat Monumentul Unirii din Cernăuți.Datorită unor informații transmise de Rezidentul Regal din Cernăuți la 30 iunie 1940, cunoaștem că în dimineața zilei de 28 iunie, au început să-și facă apariția pe străzile orașului grupuri de tineri evrei și ucraineni, care priveau în batjocură plecarea convoaielor de refugiați…. Imediat după prânz. Cete de comuniști și tineri evrei și ucraineni au început să se maseze în Piața Unirii și pe str. Regele Ferdinand…. un grup de comuniști a spart placa comemorativă de pe Monumentul Unirii, încercând chiar – fără a reuși însă – să răstoarne grupul de bronz al monumentului. Același grup de persoane a arborat pe Monument steagul roșu, rupând și scuipând tricolorul românesc. La scurt timp, Monumentul Unirii a fost ridicat și înlocuit cu un obelisc roșu de circa 30 metri înălțime, fiind noaptea iluminat de becuri multicolore. Obeliscul era împodobit cu chipurile lui Stalin, Molotov și alții.
După revenirea administrației românești în Cernăuți, la 24 iulie 1941 pe locul unde s-a aflat Monumentul Unirii a fost ridicată o troiță din lemn, iar mai târziu, pe același amplasament al pieței din fața Primăriei, a fost executată o replică a Monumentului Unirii. Din ziarul Bucovina aflăm că: frumosul monument național din Piața Unirii, îndepărtat de bolșevici imediat după invadarea orașului, este pe cale de a fi refăcut. Lucrările conduse de arhitectul Primăriei Droniuc, sunt în curs. O parte a monumentului, cea esențială (soldatul român și o femeie, plângândă de bucurie, simbolizând Bucovina eliberată), a fost găsită după cercetări anevoiase. Restul monumentului încă nu s-a putut găsi. Cine ar avea cunoștință de locul, unde se află, e rugat să comunice imediat secretariatului general al Primăriei.
Deși un an mai târziu elementul central al complexului monumental, statuia alegorică a Unirii, singura care a mai fost recuperată, a fost reamplasată pe soclu, în martie 1944 – după reocuparea Bucovinei de Nord de către Armata Roșie – monumentul a fost demolat din nou, iar urma sa a dispărut pentru totdeauna. S-a păstrat, și se găsește în patrimoniul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava, uricul de fundație purtând semnăturile Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria.
Distrus după 1944, în prezent un singur fragment al acestei opere de artă, și anume zimbrul Moldovei strivind vulturul austriac, împreună cu două basoreliefuri care au aparținut proiectului monumentului Unirii, se află expuse la Muzeul Național de Istorie din București. De menționat că, datorită hărniciei și profesionalismului doctorului în istorie Mihai Aurelian Căruntu, se cunosc prevederile acelui act regal, care au fost publicate în revista Țara Fagilor din ianuarie-martie 2002.
După ce a fost distrus de sovietici, peste vechiul postament a fost edificat un obelisc din piatră, înalt de circa 15 metri. În 1951, acest obelisc a fost schimbat cu statuia lui Lenin, demontată și ea în 1992.
Troița de pe locul Monumentului Unirii. Pe locul Monumentului Unirii, demolat de sovietici la ocuparea nordului Bucovinei și a Basarabiei în urma ultimatumului dat României la 26-28 iunie 1940, a fost ridicată o troiță din lemn, surprinsă de aparatul de fotografiat al lui Willy Pragher la 24 iulie 1941. Va urma.
Pr. Prof. Mircea BEJENAR